Sobolanul

Astazi am terminat de citit "Sobolanul", o carte scrisa de Andrzej Zaniewski

Sobolanii starnesc scarba si spaima, teama fata de molimele pe care uneori le raspandesc si o frica superstitioasa de dintii lor in continua crestere.
Niste animale atat de destepte, cum sunt sobolanii, sunt manate nu numai de instincte si gesturi reflexe, dar si de propria ratiune, de experienta, asociatii, memorie si simtaminte. Din fenomenele si faptele din jur sunt in stare sa traga concluzii, sunt mai putin animalice si mult mai umane decat suntem noi, oamenii, in ingamfarea noastra, dispusi sa recunoastem.
Omul - stapanul creatiei, uzurpator sau desemnat astfel de Dumnezeu - s-ar cuveni sa fie astazi protectorul si prietenul a milioane de fiinte, al caror limbaj nu-l pricepe si al caror comportament il apreciaza conform unor scheme ce-i sunt comode.
Viata oricaruia dintre noi se bazeaza pe aceleasi relatii ale albuminei ca la caine, sobolan, porumbel sau oricare alta fiinta. Omul uita ca este si el un astfel de organism si se comporta de parca ar vrea sa se dezica de aceasta inrudire incomoda si sa dea uitarii cu orice pret radacinile lui biologice.
E un semn al neinchipuitei infumurari si al sentimentului de superioritate nejustificat existent numai in imaginatia noastra.
De multe ori noi oamenii nu mai privim animalele ca pe niste parteneri de viata, ci doar ca pe un inventar biologic, care trebuie sa se supuna si sa sea adapteze nevoilor noastre, vointei, stiintei si poftelor noastre. Dupa masura valorilor noastre, un animal este cu atat mai inteligent, cu cat ni se supune mai deplin. Am creat abatoare, crescatorii de rasa, tabacarii - milioane de locuri in care ucidem.
Aceasta carte este deopotriva o descriere de fapte si o parabola, o legenda neobisnuit de sinistra si de stranie, cenusie si cruda ca viata unui sobolan, si tocmai de aceea plauzibila.Aceasta societate de mamifere rozatoare, care vietuieste in imediata noastra apropiere - ba chiar sub picioarele noastre, la drept vorbind - ne insoteste existenta de milenii, e partasa la bunastarea si mizeria noastra, in timpuri de pace, dar si de razboi.
Nu vrem sa luam aminte la ele, sa le intelegem. Nu vrem sa stim nimic despre ele. Ne razboim doar cu ele si le uram atat de profund cum numai oamenii sunt in stare sa urasca.
"Sobolanul" nu este doar o carte despre animale. Ea este deopotriva o povestire despre legile care guverneaza societatea, despre mitologiile noastre, despre adevaruri si minciuni, dragoste si speranta, singuratate si dor.
La urma urmei, suntem locuitorii cosmosului, respiram aceeasi atmosfera terestra, apartinem aceleiasi specie a mamiferelor, cu o constructie similara a creierului, inimii si stomacului, fertilizarea si maternitatea se petrec in acelasi fel.
Suntem , asadar, rude apropiate biologic si psihologic, si ambele noastre specii, desi au decis-o cauze diferite, datorita vitalitatii, fortei si inteligentei lor, nu numai ca au supravietuit milioanelor de ani de evolutie, dar s-au perfectionat pana intr-atat incat au luat in stapanire planeta.
                         Andrzej Zaniewski

Mersi Kriss (Amelie) pentru carte :-*