Cedry2k - Extreme

Unu' se mandreste cu cat e el de ateu 
Si dispretuieste pe oricine crede in Dumnezeu;
Altul face urat sa te faca sa crezi
Ar fi in stare sa ti-l bage pe gat ca sa-l urmezi.
Unul n-are forta, altul e puternic, dar refuza torta bajbaind in intuneric.
Unii se vad salvati, altii se cred pierduti
Si toti se apara, agresand cealalta tabara.
Pozand in victime sau in carnivori, jucand roluri de fraieri sau de manglitori
Un geniu ascunde o capodopera, un cretin te acopera ca poate cineva il descopera.
Unii vad numa' jumatatea plina a paharului, altii pe cea goala gustand din amarul Lui
Unu-i curios adulmecand orice rahat, altul calca in el total dezinteresat.
Ca, unii pierd drumul, altii bat potecile, unii rup discotecile, altii bibliotecile.
Unii nu vor nimic, altii isi doresc totul, unii-s paranoici altii pun repede botul.
Unul face balamuc ca sufera prea mult, altul nu-si face curaj sa zica niciun cuvant.
Unul o freaca toata ziua, altul isi ia doua servicii facand infarct pana sa zica ''piua''.
Unii ratacesc, altii isi gasesc vocatia, dar gresesc fie metodele, fie destinatia.
Unii n-au limite, altora le sunt stabilite de altii dupa alte criterii tampite.
Da' prejudecatile nu te duc nicaieri, mai greu sa fii mai bun ca iei, mai bun ca ieri
Tot felul de tipuri de bestii cauta profiluri de trestii, eu nu halesc am indigestii! 
.. de la chestii indecente, si-s peste tot, nu ca as fii zgarcit dar nu-mi cere procente.
Apropo, unii strang la saltea, altii sparg cu mana rea ce scot intr-o luna de truda grea! 
Unii uita ca au copii, altii ii rasfata, unii ii ascund de viata, altii ii arunca in fata...
Unii uita sa zambeasca, altii i-au si viata-n ras si nu stiu decat sa se mascareasca
Unul nu are opinie, altul ii judeca pe toti impartind lumea intre el si restul de idioti.
Unii se supun oricui, altii lupta fara pauza contra nimanui fara vreo cauza.
Unii se neglijeaza si se sinucid usor, altii isi acorda atentie doar lor.
Unii n-au imaginatie, altii isi construiesc in cap o lume departe de civilizatie.
Unii-s orgoliosi, altii n-au demnitate, unii n-au rusine, altii n-au fermitate.
Unii cu in proprietate, sacre, altii-s amarati de glumele lor nesarate.
Unii primesc bezele, altii numai belele, unii n-au drepturi, altii abuzeaza de ele.
Unii ca mine ridica prea sus stolul, altii ca tine mangaie tandrii microfonul.
Sincer, nu stiu exact ce e cu noi oameni buni
De alegem sa raspundem pe dos la presiuni.
Cu reactii ce denota frica, stii ca daca viata e un test vom lua o nota mica.
Fiindca unii se cred zei, altii se cred nimeni
De aia neizpraviti ca tine si ipocriti ca mine ce nu gasesc destula iubire in sine 
Se regasesc in rime acum, numa' bïne!

http://www.youtube.com/watch?v=_iHoAog-07w

ARTA DE A TRĂI - MEDITAŢIA VIPASSANA

ARTA DE A TRĂI  - MEDITAŢIA VIPASSANA 

de S.N. GOENKA 

INTRODUCERE 

 Dl. S. N. GOENKA este profesor de Meditaţie Vipassana în tradiţia lui Sayagi U Ba 

Khin din Birmania. Fiind indian de origine, dl.Goenka s-a născut şi a crescut în 

Birmania. În această ţară a avut norocul să-l cunoască pe Sayagyi U Ba Khin şi să

înveţe tehnica de meditaţie Vipassana sub conducerea personală a acestuia. Dl. 

Goenka a practicat Vipassana timp de 14 ani sub îndrumarea profesorului său pînă

la numirea sa ca profesor de meditaţie Vipassana în 1969, când s-a stabilit în India 

unde a început să predea această tehnică. 

 Într-o ţară puternic divizată de diferenţe de castă şi religie, cursurile oferite de dl. 

Goenka au atras mii de oameni din toate păturile sociale. Li s-au alăturat mulţi 

oameni din întreaga lume, veniţi să participe la cursurile de meditaţie Vipassana. 

 Dl. Goenka a predat această tehnică la zeci de mii de oameni în cadrul a sute de 

cursuri de zece zile în India şi în alte ţări din Est şi Vest. În 1982 domnia sa a început 

să numească profesori asistenţi pentru a putea face faţă cererii crescânde de cursuri. 

În prezent se organizează în mod regulat cursuri în întreaga lume şi multe centre de 

meditaţie au fost înfiinţate sub îndrumarea sa. 

Tehnica predată de dl. S.N. Goenka reprezintă o tradiţie a cărei filiaţie poate fi 

urmărită până la Buddha. Buddha nu a predat niciodată o religie sectară; el a predat 

Dhamma — calea spre eliberare — care este universală. În aceeaşi tradiţie, 

atitudinea dlui S.N. Goenka este complet non-sectară. Din această cauză învăţătura 

sa exercită o atracţie puternică pentru oameni din toate păturile societăţii, din toate 

religiile dar şi pentru cei care nu aparţin nici unei religii, pentru oameni din toate 

părţile lumii. 

 Articolul următor este bazat pe un discurs public susţinut de dl. S.N.Goenka la 

Berna, Elveţia, în 1980. 

Arta de a trăi:  Meditaţia Vipassana 

de S. N. Goenka 

 FIECARE DINTRE NOI CAUTĂ PACE ŞI ARMONIE, pentru că de ele ducem lipsă

în viaţa noastră. Din când în când, noi toţi ne simţim agitaţi, iritaţi, în dizarmonie şi 

când suferim din cauza acestor stări negative, nu le păstrăm numai pentru noi înşine. 

Le transmitem adeseori şi celor din jur. Nefericirea se răspândeşte în atmosfera ce 

înconjoară un om nefericit şi cei care vin în contact cu acesta sunt afectaţi la rândul 

lor. Cu siguranţă că acest mod de viaţă nu este unul bun. 

 Ar trebui să trăim împăcaţi cu noi înşine şi cu toţi ceilalţi. În definitiv, omul este o 

fiinţă socială şi trebuie să trăiască în cadrul societăţii, interacţionând cu ceilalţi. Dar 

cum să trăim în pace? Cum să rămânem împăcaţi şi în armonie cu noi înşine şi să

menţinem pacea şi armonia în jurul nostru, astfel încât şi ceilalţi să poată trăi în pace 

şi armonie? 

 Pentru a ieşi din starea de nefericire în care ne aflăm, ar trebui să-i cunoaştem 

motivele de bază, cauza suferinţei. Dacă investigăm problema, devine clar că ori de 

câte ori începem să generăm orice negativitate sau impuritate în minte, devenim în 

mod inevitabil agitaţi. O negativitate în minte, o impuritate mentală nu poate coexista 

cu pacea şi armonia. 

 Cum începem să generăm negativitate? Iarăşi, prin investigaţie, acest lucru devine 

clar. Suferim mult atunci când găsim că cineva se comportă într-un mod care nu ne 

place, când se întâmplă ceva care nu ne place. Ni se întâmplă lucruri nedorite şi noi 

creăm tensiuni în interior. Lucruri dorite nu ni se întâmplă din cauza vreunui obstacol 

intervenit şi din nou creăm tensiuni în interior; începem să creăm noduri interioare. 

De-a lungul vieţii, continuă să se întâmple lucruri nedorite şi lucruri dorite pot sau nu 

să se întâmple şi acest proces de a reacţiona creând noduri – noduri Gordiene – face 

ca întreaga structură mentală şi fizică să fie atât de tensionată, atât de plină de 

negativitate, încât viaţa devine nefericită. 

 Acum, un mod de a rezolva problema este acela de a aranja astfel încât nimic 

nedorit să nu ni se întâmple în viaţă şi totul să se desfăşoare exact aşa cum ne-o 

dorim. Deci ar trebui să dobândim puterea sau altcineva ar trebui să aibă această

putere şi să ne vină în ajutor, aşa încât nimic nedorit să nu ni se întâmple în viaţă şi 

orice dorim să se întâmple. Aceasta este însă imposibil. Nu există nimeni în lume 

căruia să i se îndeplinească întotdeauna dorinţele, în a cărui viaţă totul să se 

desfăşoare în concordanţă cu propriile dorinţe, fără ca ceva nedorit să i se întâmple. 

Mereu se întâmplă şi evenimente contrare dorinţelor şi speranţelor noastre. Deci se 

pune întrebarea: Cum să nu reacţionăm orbeşte faţă de aceste evenimente nedorite? 

Cum să nu creăm tensiune şi cum să facem să rămânem în pace şi armonie? 

 În India, ca de altfel şi în alte ţări, oameni sfinţi şi înţelepţi din trecut au studiat 

această problemă – problema suferinţei umane – şi au găsit o soluţie: dacă ni se 

întâmplă ceva nedorit şi începem să reacţionăm generând furie, frică sau oricare altă

negativitate, atunci trebuie să ne îndreptăm atenţia cât mai rapid spre altceva. De 

exemplu, te ridici, iei un pahar cu apă şi începi să bei – furia ta nu se va amplifica; ba 

chiar va dispărea. Sau începi să numeri: unu, doi, trei, patru. Sau începi să repeţi un 

cuvânt, o frază, ori o mantră, poate numele unei zeităţi sau al unei persoane sfinte 

faţă de care eşti devotat; mintea este îndreptată în altă direcţie şi, într-o oarecare 

măsură, vei scăpa de starea de spirit negativă, de furie. 3

 Această soluţie a fost folositoare, a dat rezultate. Şi încă mai dă rezultate. 

Practicând aceasta, simţim că mintea se eliberează de agitaţie. De fapt, această

metodă acţionează, totuşi, numai la nivelul conştientului. În realitate, abătând atenţia, 

se împinge negativitatea adânc în subconştient şi la acest nivel ea continuă să

genereze şi să multiplice această impuritate. La nivelul de suprafaţă este un strat de 

pace şi armonie, dar în adâncurile minţii este un vulcan latent, care poate să

explodeze mai devreme sau mai târziu cu erupţii violente. 

 Alţi exploratori ai adevărului interior au mers şi mai departe în căutările lor şi, 

experimentând în ei înşişi realitatea minţii şi materiei, şi-au dat seama că abătând 

atenţia nu facem decât să fugim de problemă. Evadarea nu este o soluţie; trebuie să

înfruntăm problema. Oricând apare în minte o negativitate, observ-o doar, înfrunt-o 

doar. De îndată ce începi să observi o negativitate mentală, aceasta începe să îşi 

piardă toată puterea. Încetul cu încetul îşi pierde din intensitate şi dispare. 

 O soluţie bună, căci evită ambele extreme: atât reprimarea cât şi libera 

manifestare. Îngropând negativităţile în subconştient, acestea nu vor dispărea, iar 

permiţându-le să se manifeste prin acţiuni fizice sau verbale, vor crea şi mai multe 

probleme. Dar dacă doar le observăm, atunci negativităţile vor dispărea, vor fi 

eradicate şi ne eliberăm de ele. 

 Aceasta sună minunat, dar este oare cu adevărat realizabil? Nu este uşor să ne 

înfruntăm propriile negativităţi. Când izbucneşte furia, ne acaparează atât de repede, 

încât nici nu sesizăm. Atunci, mânaţi de furie, comitem anumite acţiuni fizice sau 

verbale, care ne sunt dăunătoare atât nouă, cât şi altora. Mai târziu, când furia s-a 

domolit, începem să ne plângem şi să ne căim, ne cerem scuze, în mod repetat, de 

la cei în cauză, sau de la Dumnezeu: „O, am făcut o greşeală, te rog, iartă-mă!” Dar 

data viitoare, într-o situaţie similară, reacţionăm din nou în acelaşi fel. Toate aceste 

regrete nu folosesc la nimic. 

 Dificultatea este că nu suntem conştienţi când apare o negativitate. Apare la nivelul 

subconştientului profund, iar apoi, pe când ajunge la nivelul conştientului, a dobândit 

deja atâta forţă, încât ne copleşeşte foarte repede şi nu o putem observa. 

 Atunci ar trebui probabil să-mi angajez un secretar personal, în aşa fel încât, ori de 

câte ori se porneşte furia, el să îmi spună: „Uite stăpâne, se porneşte furia”. Dar cum 

nu ştiu când se va porni această furie, trebuie să-mi angajez trei secretari personali, 

în trei schimburi, pentru toată ziua. Să presupunem că îmi pot permite acest lucru şi 

furia izbucneşte. Imediat secretarul meu îmi zice: „O stăpâne, uite, s-a pornit furia!” 

Primul lucru pe care îl fac este să îi trag o palmă şi să-l cert: „Ce, eşti nebun? Crezi 

că eşti plătit să-mi dai lecţii?” Sunt atât de copleşit de furie încât nici un sfat bun nu 

mă va ajuta. 

 Chiar presupunând că predomină înţelepciunea şi nu-l cert, iar în loc de aceasta îi 

zic: „Îţi mulţumesc foarte mult. Acum trebuie să stau jos şi să observ furia”. Este oare 

posibil? De îndată ce închid ochii şi încerc să observ furia, motivul furiei îmi vine 

imediat în minte – persoana sau incidentul care mi-a cauzat furie. În acest caz eu nu 

observ furia în sine; observ doar stimulul extern al acestei stări de spirit. Aceasta va 

duce doar la amplificarea furiei, deci nu poate fi o soluţie. Este foarte dificil de 

observat o negativitate în mod abstract, emoţia abstractă, desprinsă de cauza 

exterioară care a provocat-o. 

 Totuşi, cel care a ajuns la adevărul suprem, a găsit o soluţie adevărată. El a 

descoperit că oricând apare în minte o negativitate încep să se petreacă simultan la 

nivel fizic două lucruri. Unul este acela că respiraţia îşi pierde ritmul normal. Începem 

să respirăm mai intens ori de câte ori o negativitate ne apare în minte. Aceasta este 

uşor de observat. La un nivel mai subtil, începe să se producă în corp o reacţie 4

biochimică – rezultând în apariţia unei senzaţii. Orice negativitate va genera o 

senzaţie sau alta în interiorul corpului. 

 Aceasta este o soluţie practică. Un om obişnuit nu poate să observe negativităţile 

mentale abstracte – frică, mânie sau pasiune abstractă. Dar cu o pregătire şi cu un 

antrenament adecvat este foarte uşor să observăm respiraţia şi senzaţiile din 

interiorul corpului – toate acestea fiind strâns legate de negativităţile mentale. 

 Respiraţia şi senzaţiile mă vor ajuta în două feluri. Mai întâi, ele vor fi secretarii mei 

personali. De îndată ce o negativitate apare în minte, respiraţia se modifică, ea 

începe să strige: „Fii atent, ceva nu este în regulă!” Nu pot să pălmuiesc respiraţia; 

trebuie să-i accept avertismentul. În acelaşi mod, senzaţiile îmi vor spune că ceva nu 

este în regulă. Atunci, fiind avertizat, încep să observ respiraţia, senzaţiile şi constat 

că, foarte repede, negativitatea a dispărut. 

 Acest fenomen fizico-mental este ca o monedă cu două feţe. De o parte se află

gândurile sau emoţiile care apar în minte. De cealaltă parte se află respiraţia şi 

senzaţiile din interiorul corpului. Orice gând, orice emoţie, orice negativitate 

influenţează respiraţia şi senzaţiile din acel moment. Astfel, observând respiraţia sau 

senzaţia, observăm de fapt impurităţile mentale. În loc să evităm problema, înfruntăm 

realitatea, aşa cum este ea. Constatăm astfel că aceste impurităţi îşi pierd puterea, 

nu ne mai copleşesc ca în trecut. Dacă continuăm să le observăm, ele vor dispare în 

cele din urmă de tot, iar noi vom începe să trăim o viaţă împăcată şi fericită, o viaţă

din ce în ce mai liberă de negativităţi. 

 În acest fel, tehnica auto-observării ne arată realitatea sub cele două aspecte ale 

sale: interior şi exterior. Anterior, fiecare dintre noi privea doar în afară, omiţând 

adevărul interior. Întotdeauna am căutat în exterior cauza nefericirii noastre; 

întotdeauna am învinovăţit şi am încercat să schimbăm realitatea exterioară. 

Ignorând realitatea interioară, nu am înţeles niciodată că, de fapt, cauza suferinţei 

rezidă în interiorul nostru, în reacţiile noastre oarbe la senzaţiile plăcute şi la 

senzaţiile neplăcute. 

 Acum, fiind antrenaţi, putem vedea şi cealaltă faţă a monedei. Putem fi conştienţi 

de propria respiraţie precum şi de ceea ce se întâmplă în interior. Fie respiraţia, fie 

senzaţia, învăţăm cum să le observăm fără să ne pierdem echilibrul minţii. Încetăm 

să reacţionăm şi să ne multiplicăm suferinţele. În schimb, permitem negativităţii să se 

manifeste şi să dispară. 

 Cu cât cineva practică mai mult această tehnică, cu atât mai repede se dizolvă

negativităţile. Încetul cu încetul, mintea se eliberează de impurităţi, devine pură. O 

minte pură este întotdeauna plină de iubire - iubire dezinteresată faţă de toţi ceilalţi, 

plină de compasiune pentru slăbiciunile şi suferinţele altora, plină de bucurie pentru 

succesul şi fericirea lor, plină de ecuanimitate (echilibru, calm, stăpânire de sine) în 

faţa oricărei situaţii. 

 Când cineva ajunge la stadiul acesta, atunci viaţa sa se schimbă în profunzime. 

Nu-i mai este posibil să comită o acţiune fizică sau verbală prin care să perturbe 

pacea şi fericirea altora. În acelaşi timp, o minte ecuanimă nu numai că devine 

împăcată cu ea însăşi, dar întreaga atmosferă din jur este pătrunsă de pace şi 

armonie, influenţându-i si pe alţii, ajutându-i şi pe alţii. 

 Învăţând să rămânem echilibraţi în faţa a tot ceea ce trăim în interior, dezvoltăm 

detaşare şi faţă de tot ceea ce întâlnim în situaţiile din exterior. Dar această detaşare 

nu este nicidecum o evadare din realitate sau indiferenţă faţă de problemele lumii. 

Cei care practică Vipassana în mod regulat devin mai sensibili la suferinţele altora şi 

fac tot ce le stă în putinţă ca să aline suferinţa – dar nu prin agitaţie, ci cu o minte 

plină de iubire, compasiune şi ecuanimitate. Ei învaţă indiferenţa sacră – cum să se 5

angajeze din plin, cum să se implice din plin spre a-i ajuta pe alţii, păstrându-şi în 

acelaşi timp echilibrul minţii. Astfel ei rămân împăcaţi şi fericiţi, lucrând în slujba păcii 

si fericirii altora. 

 Aceasta este învăţătura lui Buddha: o artă e a trăi. El niciodată nu a fondat sau 

predat vreo religie sau vreun „ism”. El nu şi-a instruit ucenicii niciodată să practice 

vreun rit sau ritual, vreo formalitate goală. În loc de acestea, el i-a învăţat să observe 

doar natura, aşa cum este ea, observând realitatea interioară. Din cauza ignoranţei, 

continuăm să reacţionăm într-un mod care ne este dăunător atât nouă, cât şi altora. 

Dar când apare înţelepciunea – înţelepciunea de a observa realitatea aşa cum este 

ea – acest obicei de a reacţiona dispare. Când încetăm să reacţionăm orbeşte, 

atunci devenim capabili de acţiune adevărată – acţiunea provenind dintr-o minte 

echilibrată, care vede şi înţelege adevărul. O astfel de acţiune nu poate fi decât 

pozitivă, constructivă, benefică atât nouă cât şi altora. 

 Deci ceea ce este necesar este: să „te cunoşti pe tine însuţi”, sfatul pe care l-au dat 

toţi înţelepţii. Trebuie să ne cunoaştem pe noi înşine, nu numai la nivel intelectual, la 

nivel de idei şi teorii şi nu numai la nivelul emoţiilor, sau al devoţiunii, acceptând 

orbeşte ceea ce am auzit sau citit. O astfel de cunoaştere nu este suficientă. Trebuie 

să cunoaştem realitatea la nivelul experienţei. Trebuie să experimentăm direct 

realitatea acestui fenomen fizico-mental. Numai şi numai această cunoaştere ne va 

ajuta să ne eliberăm de suferinţă. 

 Această experienţă directă a propriei realităţi interioare, această tehnică de autoobservare este ceea ce se cheamă meditaţia Vipassana. În limba vorbită în India pe 

timpul lui Buddha „passana” însemna a vedea în accepţia obişnuită a termenului, cu 

ochii deschişi, dar „vipassana” înseamnă observarea lucrurilor aşa cum sunt în 

realitate, nu aşa cum par să fie. Adevărul aparent trebuie să fie penetrat până când 

se ajunge la adevărul ultim al întregii structuri fizico-mentale. Când experimentăm 

acest adevăr, când învăţăm să nu mai reacţionăm orbeşte, să încetăm să generăm 

negativităţi – atunci, în mod natural, vechile negativităţi sunt eradicate. Ne eliberăm 

de nefericire şi trăim fericirea adevărată. 

 INSTRUIREA ÎN CADRUL CURSULUI DE MEDITAŢIE SE DESFĂŞOARĂ ÎN 

TREI PAŞI. Într-un prim pas, fiecare participant trebuie să se abţină de la orice 

acţiune, fizică sau verbală, care perturbă pacea şi armonia altora. Nu putem lucra 

pentru eliberarea de impurităţi mentale şi, în acelaşi timp, să continuăm să înfăptuim 

acţiuni fizice sau verbale care multiplică aceste impurităţi. De aceea, un cod al 

moralităţii este primul pas esenţial în această practică. Participanţii se obligă să nu 

omoare, să nu fure, să nu aibă relaţii sexuale, să nu mintă şi să nu folosească

intoxicante. Abţinându-ne de la astfel de acţiuni, îi permitem minţii să se liniştească

suficient pentru a face pasul următor. 

 Pasul următor constă în dezvoltarea unui oarecare control asupra acestei minţi 

sălbatice, antrenând-o să rămână concentrată asupra unui singur lucru: respiraţia. 

Încercăm să ne concentrăm atenţia asupra respiraţiei cât mai îndelung posibil. 

Acesta nu este un exerciţiu de respiraţie, nu se controlează respiraţia. Doar se 

observă respiraţia naturală, aşa cum este ea, cum intră, cum iese. În acest fel, ne 

calmăm mintea şi mai mult, astfel încât ea nu mai este stăpânită de negativităţi 

violente. În acelaşi timp, ne concentrăm mintea, făcând-o ascuţită şi penetrantă, 

capabilă de cunoaştere. 

 Aceşti doi primi paşi: a trăi o viaţă morală şi controlul asupra minţii sunt foarte 

necesari şi utili prin ei înşişi, dar ei conduc la suprimarea negativităţilor dacă nu 

facem şi al treilea pas - purificarea minţii de impurităţi prin dezvoltarea cunoaşterii 6

propriei naturi interioare. Aceasta este Vipassana: experimentarea propriei realităţi 

prin observarea sistematică şi detaşată, în noi înşine, a fenomenului fizico-mental 

aflat în perpetuă schimbare, acest fenomen manifestându-se ca senzaţii. Aceasta 

este esenţa învăţăturii lui Buddha: auto-purificare prin auto-observare. 

 Aceasta poate fi practicată de oricine. Fiecare se izbeşte de problema suferinţei. 

Aceasta este o maladie universală, care necesită un remediu universal, nu unul 

sectar. Când suferim din cauza furiei, nu există furie buddhistă, furie hindusă, sau 

furie creştină. Furia este furie. Când devenim agitaţi din cauza furiei, nu este o 

agitaţie creştină, hindusă sau buddhistă. Maladia este universală. Remediul trebuie 

să fie de asemenea universal. 

 Vipassana este un astfel de remediu. Nimeni nu va obiecta la un cod de viaţă care 

respectă pacea şi armonia altora. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea controlului 

asupra minţii. Nimeni nu va obiecta la dezvoltarea cunoaşterii realităţii interioare prin 

care este posibilă eliberarea minţii de negativităţi. Vipassana este o cale universală. 

 Observând realitatea aşa cum este, prin observarea adevărului interior - aceasta 

este cunoaşterea de sine în mod direct, la nivelul experienţei concrete. Practicând, 

ne eliberăm de nefericirea datorată impurităţilor mentale. De la adevărul aparent, 

grosier, exterior, pătrundem până la adevărul ultim al minţii şi materiei. Apoi 

transcendem toate acestea şi experimentăm un adevăr care este dincolo de minte şi 

materie, dincolo de timp şi spaţiu, dincolo de condiţionarea relativităţii: adevărul 

eliberării totale de toate negativităţile, de toate impurităţile, de toate suferinţele. Ce 

nume i se va da acestui adevăr ultim, este irelevant; el este însă idealul suprem al 

fiecăruia. 

 Fie ca noi toţi să experimentăm acest adevăr ultim. Fie ca toţi oamenii să se 

elibereze de suferinţă. Fie ca ei să se bucure de adevărata fericire, adevărata pace, 

adevărata armonie. 

 FIE CA TOATE FIINŢELE SĂ FIE FERICITE!
Informaţii suplimentare despre meditaţia Vipassana şi programul  cursurilor din întreaga lume se găsesc pe site-ul web Vipassana:
http://www.ro.dhamma.org/index.php?L=7
Informaţii despre cursurile din România se găsesc pe site-ul web al  Fundaţiei Vipassana România: http://www.ro.dhamma.org/index.php?L=7