Cum auzim glasul lul Dumnezeu?

Înainte de a fi inventate frigiderele, oamenii aveau așa numitele “case de gheață” pentru a păstra mâncarea pe o perioadă mai mare. “Casele de gheață” aveau pereții groși, nu aveau ferestre, iar ușa era foarte bine etanșată. În timpul iernii, când râurile și lacurile erau înghețate, blocuri mari de gheață erau tăiate și transportate în aceste case, iar apoi acoperite cu rumeguș. Deseori, gheața era păstrată astfel toată vara.
Unul din muncitorii care lucra la o asemenea casă de gheață și-a pierdut un ceas de valoare în interiorul acestei case. A căutat rabdător răscolind tot rumegușul, dar nu l-a găsit. Apoi, în căutarea lui l-au ajutat colegii, însă căutarea s-a dovedit a fi fără succes. Un băiețel ce le auzise zarva făcuta de insuccesul căutarii insistente, s-a strecurat în acea casă în timpul pauzei de masă, ca apoi să iasă afară având ceasul la el.
Uimit, omul l-a întrebat cum a reușit să găseasca ceasul. “Am închis ușa”, răspunse băiețelul, “m-am întins pe jos în rumeguș și am stat în liniște, ca sa nu mai fie nici un zgomot. Curând, am auzit ceasul ticăind.”

Deseori întrebarea care se pune nu este aceea dacă Dumnezeu vorbește sau nu, ci dacă păstrăm noi suficientă liniște și tăcere ca să-L putem auzi.

Read more: http://filedelumina.ro/2014/03/29/cum-auzim-glasul-lul-dumnezeu/#ixzz2xLW427qn

spre Necunoscut ...

Am să-ţi spun “Bună seara!” şi-am să plec undeva

Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,

Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,

Ce departe vă simt eu de inima mea.

Uşa-n loc va îngheţa şi nimic nu va fi,

Ca un fum de ţigară voi trece în sus

Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,

Am să-ţi spun “Bună seara!”, deşi va fi zi.

“Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?”

Nu doresc decât drumul spre cer, fără voi

Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi.

“Bună seara!” pe veci, cred c-aşa am să zic.

“Bună seara!” din nou, “Bună seara!” adânc,

Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec

Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec

Nu-nţeleg de ce parcă ... îmi vine să plâng.

Doar atât am rămas, o vuire şi-atât,

Şi plămânii de-atâta strigare se rup,

“Bună seara!” frumos, “Bună seara!” urât,

Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.

                                   -- din Necunoscut ...

EPM

   Atat lumea stiintifica , cat si lumea academica sunt organizate in jurul acelorasi principii  pe care se bazeaza lumea corporatista: succesul in cariera depinde mai putin de talent si mai mult de competitie, de felul in care te pui in valoare etc., adica de trasaturile personalitatii, care au prea putin de-a face cu inteligenta, curiozitatea sau onestitatea intelectuala, ca sa nu mai amintim de iubire. Ei cred si au nevoie sa creada ca scopul in viata este sa "castigi", sa ai succes si sa fii influent in domeniul tau..
   Multi dintre acesti invatati ar fi oripilati sa afle ceea ce stiu persoanele  care au trecut prin trairile la granita dintre viata si moarte. O viata incununata de succes nu se masoara in faima, prestigiu sau bogatie; ea se masoara in felul in care ne purtam unii cu altii, in capacitatea noastra de a darui si de a primi iubire, in compasiunea pentru ceilalti oameni [...]

ACCEPTĂ INACCEPTABILUL

Cel care acceptă este diferit decât cel care respinge. Prin acceptarea plină de umilință a situațiilor de viață în care suferința ne copleșește noi acceptăm lovitura care distruge egoul. Prin acceptarea plină de umilință a situațiilor de viață în care suferința ne coplesește, starea cumplită de gol lăuntric pe care o trăim se transformă ca prin farmec în putere spirituală ce declanșează în noi revelarea Sinelui ATMAN, a scânteii din Dumnezeu Tatăl, care totdeauna exista dincolo de destin. 
Atunci dintr-o dată teroarea cea imensă dispare și o stare divină de calm beatific se instalează, suverană. Brusc, neantul, care este expresia forțelor distrugătoare ale egoului, se transformă ca prin farmec în forță divină creatoare. Slăbiciunea existențială este transformată în transcendență invincibilă. Această stare miraculoasă survine atunci când noi acceptăm plenar conștienți inacceptabilul, înclinându-ne cu umilință în fața destinului nostru.
După ce groaza sufocantă a dispărut îi ia locul nu numai un sentimet, ci și o certitudine că ceea ce până atunci părea să poată anihila existența nu poate nici măcar să atingă vreodată ceea ce se manifestă în prezent ca nucleu veritabil al individualității noastre -Sinele ATMAN. Neantul se transformă în plenitudine. Pe neașteptate apare, un calm profund, absolut care pune stăpânire pe noi cei care pâna atunci tremuram de groază și ne regăsim atunci în contact cu esența noastră divină nepieritoare Sinele ATMAN. Perspectiva se schimbă și descoperim dincolo de ceea ce era ”absența tuturor” bogăția nemaivăzută a puterilor divine care ne erau necunoscute anterior. Acceptând inacceptabilul egolul negru și terifiant, care până atunci ne copleșea, se transformă ca prin farmec într-o stare de iluminare, în claritate inefabilă, pe care nu o putem gândi, deoarece ea transcende mintea. Eliberați de disperarea sufocantă ce era creată de o situație lipsită de sens, noi ne regăsim imediat după aceea surâzând cu ”surâsul celui care știe”

Ce nu este iubirea

Ceea ce se spune, in general, despre iubire nu are de a face nimic cu iubirea.
Ce nu este iubirea?

Iubirea nu este atractie.
"Te iubesc mai mult decat iubesc pe oricine altcineva" se poate traduce cu "Sunt mult mai atras de tine decat de altele."
"Tu ma atragi mai mult decat altele."
"Tu ai fixat un program in mintea mea mai bine decat au facut altele"
Cum spun oamenii: "Ce a gasit la ea? Ce vede la ea? Iubirea este oarba."
Atractia este oarba, nu iubirea.
Ceea ce este atractie mereu se sfarseste. Daca te supui atractiei va urma satisfactia. Si dupa satisfactie ... epuizarea. Iar daca epuizarea persista urmeaza nelinistea: "Sper ca nu va aparea altcineva. Posesivitatea. Gelozia. Teama de a nu pierde."
Aceasta nu este iubire.

Iubirea nu este dependenta.
Este bine sa depinzi de oameni. Depindem unul de celalalt, altfel nu am avea o societate.
Interdependenta! Minunat!
Depindem de brutar, depinem de soferul de autobuz, de pilotul de avion, de cofetar, si de tot felul de oameni.
Dar a depinde de altcineva, pentru a fi fericit? Este o eroare. Inseamna ca cineva are puterea de a decide ... daca tu ar trebui sa fii sau nu fericit. Daca dai vreodata aceasta putere, de a decide daca tu esti sau nu fericit, vei fi coplesit de frica. Vei manipula. Nu poti elibera acea persoana, pentru ca fericirea ta depinde de ea ...

Iubirea nu inseamna sa ne alinam singuratatea noastra.
Daca cineva se simte gol pe interior si fuge sa si-l umple prin altcineva aceea nu este iubire ...