Exerciţiu: Gȃndiţi-vǎ la ceva sau
cineva de care sunteţi ataşaţi; cu alte cuvinte, ceva sau cineva fǎrǎ de care
credeţi cǎ nu veţi fi fericiţi. Ar putea fi serviciul vostru, cariera voastrǎ,
profesia voastrǎ, prietena/prietenul vostru, banii voştri, orice. Și spuneţi-i
acestui obiect sau persoanǎ: “Pur şi simplu, nu am nevoie de tine ca sǎ fiu
fericit(ǎ). Mǎ amǎgesc singur(ǎ) ȋn
convingerea mea cǎ fǎrǎ tine nu voi fi fericit(ǎ). Dar eu chiar nu am nevoie de
tine pentru fericirea mea; eu pot fi fericit(ǎ) fǎrǎ tine. Tu nu eşti fericirea
mea, tu nu eşti bucuria mea.”
Dacǎ ataşamentul tǎu este o
persoanǎ, aceasta nu se va bucura sǎ te audǎ spunȃnd aceste cuvinte, dar asta
nu trebuie sǎ te ȋmpiedice s-o faci oricum. Poţi sǎ rosteşti aceste cuvinte ȋn taina inimii tale.
Ȋn orice caz, vei intra ȋn contact cu adevǎrul; vei da o loviturǎ unei iluzii.
Fericirea este o stare a non-iluziei, a renunţǎrii la iluzie.
Anthony de Mello – “
CONȘTIENȚA. Capcanele şi şansele
realitǎţii.”
