Efemeritatea şi ciclurile vieţii

     
     Acceptând starea şi calitatea prezentă a tuturor lucrurilor, vi se dezvăluie o dimensiune mai profundă în spatele jocului contrariilor, ca o prezenţă durabilă, o linişte adâncă ce nu se schimbă, o bucurie fără nici o cauză, dincolo de bine şi de rău. Este bucuria Fiinţei, pacea lui Dumnezeu.
     La nivelul formei, există naştere şi moarte, creaţie şi distrugere, creştere şi dispariţie a formelor aparent separate. Acest lucru se reflectă peste tot: în ciclul de viaţă al unei stele sau al unei planete, al unui corp fizic, al unui copac, al unei flori; în ridicarea şi prăbuşirea naţiunilor, a sistemelor politice, a civilizaţiilor; şi în inevitabilul ciclu câştig pierdere din viaţa unei persoane.
     Există cicluri ale succesului, când lucrurile se adună în jurul dvs. şi prosperaţi, şi cicluri ale eşecului, când lucrurile se spulberă sau se dezintegrează şi trebuie să renunţaţi la ele pentru a lăsa să apară lucruri noi sau pentru a le permite transformărilor să se producă. Dacă vă agăţaţi de lucruri şi vă opuneţi în momentul respectiv înseamnă că refuzaţi să acceptaţi cursul vieţii şi veţi suferi.
     Nu este adevărat că ciclul ascendent este bun şi cel descendent este rău, cu excepţia evaluărilor mentale. Creşterea este de obicei pozitivă, dar nimic nu poate creşte la infinit. Dacă această creştere, de orice fel, ar continua mereu, în final ar deveni monstruoasă şi distructivă. Distrugerea este necesară ca să poată avea loc o nouă creştere. Nu se poate una fără alta.
     Ciclul descendent este absolut esenţial pentru realizarea spirituală. Trebuie să ai un eşec profund la un anumit nivel sau să trăieşti o pierdere sau o durere profundă ca să te simţi atras către dimensiunea spirituală. Sau poate că, la un moment dat, succesul însuşi a devenit gol şi lipsit de sens şi astfel s-a transformat în eşec. Eşecul se află ascuns în fiecare succes şi succesul în fiecare eşec . În această lume, adică la nivelul formei, toată lumea are „eşecuri" mai devreme sau mai târziu şi, desigur, fiecare realizare ajunge în ultimă instanţă un nimic. Toate formele sunt efemere.
     Puteţi continua să fiţi activ, să vă bucuraţi exprimând sau creând forme şi circumstanţe noi, fără să vă identificaţi cu ele. Nu aveţi nevoie de ele ca să vă dea un sentiment de identitate. Ele nu sunt viaţa dvs. - numai situaţia dvs. de viaţă.
     Energia dvs. fizică este şi ea supusă ciclurilor. Nu poate fi întotdeauna la nivel maxim. Vor exista momente de energie slabă şi momente de energie înaltă. Vor exista perioade când veţi fi extrem de activ sau de creativ, dar este posibil să existe şi momente când totul pare să stea pe loc şi când aveţi sentimentul că nu obţineţi niciun rezultat, că nu realizaţi nimic. Un ciclu poate dura oricât, de la câteva ore la câţiva ani. Există cicluri mari şi cicluri mici în interiorul acestora. Multe boli apar din împotrivirea faţă de aceste cicluri de energie scăzută, care sunt vitale pentru regenerare. Compulsia de a face şi tendinţa de a deriva sentimentul valorii proprii şi sentimentul identităţii din factori externi, cum ar fi realizările, sunt o iluzie inevitabilă atâta timp cât vă identificaţi cu mintea. în aceste condiţii devine foarte dificil sau chiar imposibil pentru dvs. să acceptaţi ciclurile negative şi să le permiteţi să existe. Astfel, inteligenţa organismului poate prelua controlul ca măsură de autoprotecţie, creând o boală pentru a vă forţa să vă opriţi, pentru ca regenerarea necesară să aibă loc.
     Natura ciclică a universului este strâns legată de efemeritatea tuturor lucrurilor şi a situaţiilor. Buddha a făcut din aceasta partea centrală a învăţăturii sale. Toate condiţiile sunt extrem de instabile şi aflate într-un flux constant, sau, după cum spunea el, efemeritatea este o caracteristică a fiecărei stări, a fiecărei situaţii pe care o veţi întâlni în viaţă. Aceasta se va schimba, va dispărea sau va înceta să vă mai mulţumească. Efemeritatea are un rol central şi în învăţăturile lui Isus: „Nu adunaţi pentru voi comori pe pământ, unde moliile şi rugina distrug şi unde hoţii intră şi fură...".
     Atâta timp cât o stare este evaluată de mintea dvs. ca fiind „bună", indiferent dacă este vorba de o relaţie, o posesiune, un rol social, un loc sau corpul fizic, mintea se ataşează de ea şi se identifică cu ea. Vă face fericit, vă face să aveţi un sentiment pozitiv faţă de propria persoană şi poate să devină o parte din dvs. sau din acela care credeţi că sunteţi. Dar nimic nu durează în această dimensiune în care moliile şi rugina distrug totul. Lucrurile iau sfârşit, se transformă sau suferă o schimbare de polaritate: aceeaşi stare care ieri sau anul trecut era bună a devenit brusc sau treptat rea. Starea care vă făcea fericit vă face acum nefericit. Prosperitatea de azi devine consumismul fără sfârşit de mâine. Căsătoria şi luna de miere fericite devin divorţul nefericit sau coabitarea nefericită de mâine. Sau o anumită stare dispare, şi absenţa ei vă face nefericit. Când o stare sau o situaţie de care mintea s-a ataşat şi cu care s-a identificat se schimbă sau dispare, mintea nu poate accepta acest lucru. Se va agăţa de starea care dispare şi se va opune schimbării. Este ca şi cum un membru ar fi smuls din corpul dvs.
     Uneori, auzim despre oameni care şi-au pierdut toţi banii sau a căror reputaţie a fost distrusă, motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Alţii, atunci când suferă o pierdere gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiţi şi se îmbolnăvesc. Nu pot face diferenţa între ei înşişi şi situaţia de viaţă în care se află. Am citit de curând despre o actriţă renumită, care a murit la 80 de ani. Când frumuseţea ei a început să pălească şi să fie distrusă de bătrâneţe, a ajuns la disperare şi a început să ducă o viaţă extrem de retrasă. Şi ea se identificase cu o stare externă: aspectul ei fizic. La început, această stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul nefericit. Dacă ar fi fost capabilă să intre în legătură cu viaţa atemporală şi lipsită de formă din ea, şiar fi putut urmări şi accepta ofilirea formei exterioare în deplină linişte şi pace sufletească. Mai mult, forma ei exterioară ar fi devenit din ce în ce mai transparentă faţă de lumina care izvora din natura ei adevărată atemporală, astfel încât frumuseţea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur şi simplu în frumuseţe spirituală. Totuşi, nimeni nu i-a spus că acest lucru este posibil. Cel mai important mod de cunoaştere nu este încă accesibil tuturor.

     Buddha ne-a învăţat că fericirea este dukkha — un cuvânt din limba pali, care înseamnă „suferinţă" sau „insatisfacţie". Este inseparabilă de opusul ei. Adică fericirea şi nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le separă.    
     Un călugăr budist a spus odată: "Tot ceea ce am învăţat în cei 20 de ani de când sunt călugăr poate fi rezumat într-o singură propoziţie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce ştiu". Desigur, voia să spună cam următoarele: "Am învăţat să nu mă opun situaţiei prezente. Am învăţat să-i permit prezentului să existe şi să accept natura efemeră a tuturor lucrurilor şi stărilor. Astfel, mi-am găsit liniştea."
 
Eckhart Tolle inspire me

Renunţarea la timpul psihologic

      Invăţaţi să folosiţi timpul pentru aspectele practice ale vieţii — putem numi acest interval „timp cronologic" —, dar imediat ce aţi rezolvat problemele practice reveniţi la conştiinţa prezentului. în acest fel, nu veţi acumula un „timp psihologic", care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compulsivă

în viitor. 

     Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit; stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire; predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice ş.a.m.d., învăţate din trecut, şi abordarea unor căi adecvate de acţiune în baza predicţiilor noastre. 

     Dar chiar şi aici, în sfera vieţii practice, în care nu ne putem descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut devine relevantă şi se aplică acum. Orice planificare şi orice efort de a atinge un anumit scop au loc acum. 

     În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinuă să folosească timpul cronologic, dar este eliberată de timpul psihologic.

     Când exersaţi aceasta, fiţi atent să nu transformaţi timpul cronologic în timp psihologic fără să vă daţi seama. De exemplu, dacă în trecut aţi făcut o greşeală şi acum aţi învăţat din ea folosiţi timpul cronologic. Pe de altă parte, în cazul în care continuaţi să vă gândiţi la ea şi să vă criticaţi, să aveţi remuşcari sau un sentiment de vinovăţie, atunci faceţi din nou greşeala de a transforma incidentul într-un aspect „propriu şi personal": faceţi din el o parte a sentimentului de sine şi îl transformaţi în timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate. Refuzul de a ierta implică în mod necesar greaua povară a timpului psihologic.

     Dacă vă stabiliţi un obiectiv şi încercaţi să îl atingeţi, folosiţi timpul cronologic. Ştiţi unde doriţi să ajungeţi, dar respectaţi şi acordaţi cea mai mare atenţie pasului pe care îl faceţi în momentul prezent. Dacă vă concentraţi excesiv asupra scopului, poate pentru că încercaţi să obţineţi prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este respectată. Este redusă la o simplă treaptă spre viitor, lipsită de valoare intrinsecă. Timpul cronologic se transformă atunci în timp psihologic. Călătoria vieţii dvs. nu mai este o aventură, devine o nevoie obsesivă de a obţine, de a atinge, de a „reuşi". Nu mai reuşiţi să vedeţi şi să mirosiţi florile de la marginea drumului şi nici nu mai sunteţi conştient de frumuseţea şi miracolul vieţii care se desfăşoară în jurul dvs. decât atunci când sunteţi prezent în Clipa de acum.

  Eckhart Tolle inspire me 

10 Ways to Read Faster When You Study

Here are 10 easy ways to read faster when you study. Even if you use only a few of these ideas, you'll be reading faster and studying more effectively. Read faster when you study with these 10 ideas.

1. Read only the first sentence of a paragraph.

If your author is good author, he or she will begin each paragraph with a key statement that tells you what that paragraph is about. By reading only the first sentence, you can determine if the paragraph has information you need to know.

If you're reading literature, this still applies, but know that you may miss details that enrich the story. When the language in literature is artful, I would choose to read every word.

2. Skip to the last sentence of the paragraph.

The last sentence in a paragraph should also contain clues for you about the importance of the material covered. A last sentence often serves two functions -- it wraps up the thought expressed and provides a connection to the next paragraph.

3. Read phrases.

When you've skimmed first and last sentences and determined the paragraph is worth reading, you still don't need to read every word. Move your eyes quickly over each line and look for phrases and key words. Your mind will automatically fill in the words between.

4. Ignore the little words.

Ignore the little words like it, to, a, an, and, be -- you know the ones. You don't need them. Your brain will see these little words without acknowledgment.

5. Look for key points.

Look for key points while you're reading for phrases. You're probably already aware of the key words in the subject you're studying. They'll pop out at you. Spend a little more time with the material around those key points.

6. Mark key thoughts in the margins.

I know you were taught not to write in your books, and some books should be kept pristine, but a textbook is for studying. Mark key thoughts in the margins. If it makes you feel better, use a pencil. Even better, buy a packet of those little stickie tabs and slap one on the page with a short note.
When it's time to review, simply read through your tabs.
If you're renting your textbooks, make sure you understand the rules, or you may have bought yourself a book.

7. Use all the tools provided -- lists, bullets, sidebars.

Use all the tools the author provides -- lists, bullets, sidebars, anything extra in the margins. Authors usually pull out key points for special treatment. They're clues to important information. Use them all. Besides, lists are usually easier to remember.

8. Take notes for practice tests.

Take notes for writing your own practice tests. When you read something you know will show up on a test, write it down in the form of a question. Note the page number beside it so you can check your answers if necessary.
Keep a list of these key questions and you'll have written your own practice test.

9. Read with good posture.

Reading with good posture helps you read longer and stay awake longer. If you're slumped over, your body is working extra hard to breathe and do all the other automatic things it doesn't ask your help with. Give your body a break. Sit in a healthy way and you'll last a lot longer.
As much as I love to read in bed, it puts me to sleep. If reading puts you to sleep, too, don't read lying down. You don't need me to tell you that, I know.

10. Practice, practice, practice.

Reading fast takes practice, practice, practice. Try it when you've got nothing on the line, when you're not pressured with a deadline. Practice when you're reading the newspaper. Like music lessons or learning a new language, practice makes all the difference.
Pretty soon you'll be reading faster without even realizing it.

Deb Peterson inspire me
about.com

Ce ne lipseste in acest moment?

La fel ca si cerul gol, el nu are hotare: si totusi, se afla chiar in acest loc, pururi profund si clar.
Daca incerci sa il cunosti, nu il poti vedea, nu il poti poseda, dar nu il poti nici pierde.
Daca ai inteles ca nu il poti poseda, l-ai obtinut.
Daca pastrezi tacerea, iti vorbeste; in schimb, daca vorbesti, el tace.
Marea poarta este larg deschisa si isi revarsa binecuvantarile asupra tuturor, caci nimeni nu ii blocheaza calea

Puterea Prezentului

Am gasit intr-o carte pe care tocmai am terminat-o de citit acum un exercitiu pe care l-am invatat singur. Sper sa va ajute :-)

                              Folosirea şi abandonarea negativismului

""  Orice rezistenţă interioară este trăită că o formă sau alta de negativism. Orice negativism este rezistenţă. În contextul acesta, cele două cuvinte sunt aproape sinonime.

     Negativismul merge de la iritare sau nerăbdare la furie feroce, de la o stare depresivă sau resentimente neexprimate la disperarea sinuciderii. Rezistenţa declanşează uneori corpul-durere emoţional, caz în care chiar şi o situaţie minoră poate produce un negativism intens, precum furia, deprimarea sau suferinţa profundă.

     Falsul sine crede că prin negativism poate manipula realitatea şi poate obţine ceea ce îşi doreşte. Crede că prin negativism poate atrage o situaţie dezirabilă sau o poate face să dispară pe cea indezirabilă.

     Dacă “dumneavoastră” – mintea – nu aţi fi crezut că nefericirea are efect, de ce aţi mai crea-o? Adevărul este, desigur,că negativismul nu are nici un efect. În loc să atragă o situaţie dezirabilă, o împiedică să apară. În loc să dizolve situaţia indezirabilă o continuă. Singura funcţie “folositoare” pe care o are negativismul este aceea de a întări sinele fals şi de aceea falsul sine îl îndrăgeşte.

     Odată ce v-aţi identificat cu o anumită formă de negativism, nu mai doriţi să renunţaţi la ea şi, la un nivel profund inconştient, nu vă doriţi o schimbare pozitivă. Aceasta v-ar ameninţa identitatea de persoană depresivă, nervoasă sau nedreptăţită. Atunci veţi ignora, nega sau sabota lucrurile pozitive din viaţa dumneavoastră. Este un fenomen obişnuit şi este o nebunie.

     OBSERVAŢI ORICE PLANTĂ SAU ORICE ANIMAL ŞI lăsaţi-le să vă înveţe ce înseamnă acceptarea a ceea ce este şi abandonarea de sine în clipa Acum.

     Lăsaţi-le să vă înveţe Fiinţa.

     Lăsaţi-le să vă înveţe integritatea – să fii întreg, să fii tu însuţi, să fii real.

     Lăsaţi-le să vă înveţe cum să trăiţi şi să muriţi şi cum să nu transformaţi viaţa şi moartea într-o problemă.

     Emoţiile negative recurente conţin uneori un mesaj, la fel ca şi boala. Dar orice schimbări aţi face, indiferent dacă au legătură cu slujba pe care o aveţi sau cu relaţiile dumneavoastră, sau cu mediul în care vă aflaţi, vor fi numai schimbări cosmetice, dacă nu apar dintr-o schimbare a nivelului de conştiinţă. Iar schimbarea nivelului de conştiinţă înseamnă un singur lucru: să deveniţi mai prezent. Când aţi atins un anumit nivel de prezenţă, nu mai aveţi nevoie de negativism pentru a şti care sunt lucrurile de care aveţi nevoie în situaţia dumneavoastră de viaţă.

     Dar atât timp cât negativismul este prezent, folosiţi-l. Folosiţi-l ca pe un semnal care vă reaminteşte să deveniţi mai prezent

     ORI DE CÂTE ORI SIMŢIŢI NEGATIVISMUL APĂRÂND în interiorul dumeavoastră, indiferent dacă este cauzat de un factor exterior, de un gând sau de un lucru de care nu sunteţi conştient, consideraţi-l a fi vocea care a spune: “Atenţie, Aici şi Acum. Trezeşte-te. Ieşi din minte. Fii prezent.”

     Chiar şi cea mai uşoară formă de iritare e semnificativă şi trebuie recunoscută şi observată; altfel se va produce o acumulare crescândă de reacţii neobservate.

     Poate sunteţi capabil să renunţaţi la negativism atunci când vă daţi seama că nu doriţi să aveţi acest câmp de energie în interiorul dumneavoastră şi că nu serveşte niciunui scop. Dar asiguraţi-vă că renunţaţi la el în totalitate. Dacă nu-l puteţi abandona, acceptaţi că există şi concentraţi-vă atenţia asupra sentimentului.

      O ALTERNATIVĂ PENTRU RENUNŢAREA LA O REACŢIE negativă este să vă imaginaţi că deveniţitra ns parent faţă de cauza externă a reacţiei, făcând-o astfel să dispară.

     Vă recomand să folosiţi acest exerciţiu pentru evenimentele minore, chiar neînsemnate. Să presupunem că staţi liniştit acasă. Brusc se aude sunetul ascuţit de la alarmă unei maşini din stradă. Apare un sentiment de iritare. Care este scopul sentimentului de iritare? Absolut niciunul. De ce l-aţi creat? N-aţi făcut-o dumneavoastră. Mintea l-a creat. S-a produs absolut automat, total inconştient.

     De ce a creat mintea acest sentiment? Pentru că deţine credinţa inconştientă că rezistenţa ei, ceea ce dumneavoastră trăiţi ca negativism sau nefericire într-o formă sau alta, va face cumva să dispară situaţia indezirabilă. Aceasta este bineînţeles o iluzie. Rezistenţa pe care o creează în acest caz sentimentul de iritare sau de enervare este cu mult mai supărătoare decât cauza iniţială pe care încearcă să o dizolve.

     Toate aceste lucruri pot fi transformate în practică spirituală.

     SIMŢIŢI CĂ DEVENIŢI TRANSPARENT, ca şi cum nu aţi mai avea soliditatea corpului material. Acum permiteţi zgomotului sau oricărui lucru care provoacă o reacţie negativă, să treacă pur şi simplu prin dumneavoastră. Nu se mai izbeşte de un “perete” solid în interiorul dumneavoastră.

     După cum am spus, exersaţi mai întâi cu lucruri minore. Cu alarma de la maşină, cu lătratul câinelui, cu ţipetele copiilor, cu blocajul din trafic. În loc să aveţi un perete de rezistenţă în interiorul dumneavoastră, de care se lovesc constant şi dureros lucrurile care “n-ar trebui să se întâmple”, lăsaţi totul să treacă prin dumneavoastră.

     Cineva va spune un lucru grosolan sau cu intenţia de a va răni. În loc să recurgeţi la reacţia inconştientă şi negativă, precum atacul, apărarea sau închiderea în sine, lăsaţi totul s treacă prin dumneavoastră. Nu opuneţi rezistenţă. Este ca şi cum nu ar mai exista nimeni care poate fi rănit. Aceasta este iertarea. În acest fel deveniţi invulnerabil.

     Puteţi în continuare să-i spuneţi acelei persoane că se comportă inacceptabil, dacă aceasta este alegerea dumneavoastră. Dar ea nu mai are puterea să vă controleze starea interioară. Propria dumneavoastră putere acţionează – nu puterea altcuiva asupra dumneavoastră; nici nu mai sunteţi controlat de minte. Indiferent dacă este vorba de alarma maşinii, de o persoană nepoliticoasă, de

inundaţii, de un cutremur dau de pierderea tuturor bunurilor materiale, mecanismul de rezistenţă este acelaşi.

     Deocamdată căutaţi în exterior, şi nu vă puteţi opri din căutare. Poate că următorul seminar vă va aduce răspunsul, poate o nouă

tehnică. Eu vă pot spune:

     NU CĂUTAŢI PACEA. Nu căutaţi nici o altă stare decât cea în care sunteţi acum. Pentru că altfel veţi crea conflict interior şi rezistenţa inconştientă.

     Iertaţi-vă atunci când nu sunteţi împăcat. Atunci când acceptaţi toată lipsa dumneavoastră de pace, aceasta se transformă în pace. Orice acceptaţi pe deplin vă duce acolo, vă dăruieşte pacea. Acesta este miracolul abandonării.

     Când acceptaţi ceea ce este, fiecare moment devine cel mai bun moment. Aceasta este iluminarea.""

Cartea este  "Puterea Prezentului - Ghid practic. Invataturi esentiale, meditatii si exercitii din Puterea Prezentului"  - Eckhart Tolle  si in ea gasiti tot intregul in caz ca va scapa ceva cand cititi ce am postat eu aici (cum ar fi de exemplu Falsul sine sau Fiinta)  ;;)

     Sau cititi "Puterea Prezentului - Ghid de dezvoltare spirituala" - Eckhart Tolle, pe care tocmai am inceput-o. :-)