joi, 22 iulie 2010

Renunţarea la timpul psihologic

      Invăţaţi să folosiţi timpul pentru aspectele practice ale vieţii — putem numi acest interval „timp cronologic" —, dar imediat ce aţi rezolvat problemele practice reveniţi la conştiinţa prezentului. în acest fel, nu veţi acumula un „timp psihologic", care este identificarea cu trecutul şi proiecţia compulsivă
în viitor. 
     Timpul cronologic nu înseamnă numai a stabili o întâlnire sau a planifica o excursie. El include şi a învăţa din trecut pentru a nu repeta aceleaşi greşeli la nesfârşit; stabilirea obiectivelor şi efortul de a le duce la îndeplinire; predicţiile legate de viitor, prin intermediul tiparelor şi al legilor fizice, matematice ş.a.m.d., învăţate din trecut, şi abordarea unor căi adecvate de acţiune în baza predicţiilor noastre. 
     Dar chiar şi aici, în sfera vieţii practice, în care nu ne putem descurca fără să recurgem la trecut sau la viitor, momentul prezent rămâne factorul esenţial: orice lecţie din trecut devine relevantă şi se aplică acum. Orice planificare şi orice efort de a atinge un anumit scop au loc acum. 
     În cazul unei persoane ce a atins iluminarea, concentrarea atenţiei se identifică întotdeauna cu Clipa de acum, deşi ea are încă o conştiinţă periferică a timpului. Cu alte cuvinte, ea ontinuă să folosească timpul cronologic, dar este eliberată de timpul psihologic.
     Când exersaţi aceasta, fiţi atent să nu transformaţi timpul cronologic în timp psihologic fără să vă daţi seama. De exemplu, dacă în trecut aţi făcut o greşeală şi acum aţi învăţat din ea folosiţi timpul cronologic. Pe de altă parte, în cazul în care continuaţi să vă gândiţi la ea şi să vă criticaţi, să aveţi remuşcari sau un sentiment de vinovăţie, atunci faceţi din nou greşeala de a transforma incidentul într-un aspect „propriu şi personal": faceţi din el o parte a sentimentului de sine şi îl transformaţi în timp psihologic, care este întotdeauna legat de un fals sentiment de identitate. Refuzul de a ierta implică în mod necesar greaua povară a timpului psihologic.
     Dacă vă stabiliţi un obiectiv şi încercaţi să îl atingeţi, folosiţi timpul cronologic. Ştiţi unde doriţi să ajungeţi, dar respectaţi şi acordaţi cea mai mare atenţie pasului pe care îl faceţi în momentul prezent. Dacă vă concentraţi excesiv asupra scopului, poate pentru că încercaţi să obţineţi prin el fericirea, împlinirea sau un sentiment mai complet de identitate, Clipa de acum nu mai este respectată. Este redusă la o simplă treaptă spre viitor, lipsită de valoare intrinsecă. Timpul cronologic se transformă atunci în timp psihologic. Călătoria vieţii dvs. nu mai este o aventură, devine o nevoie obsesivă de a obţine, de a atinge, de a „reuşi". Nu mai reuşiţi să vedeţi şi să mirosiţi florile de la marginea drumului şi nici nu mai sunteţi conştient de frumuseţea şi miracolul vieţii care se desfăşoară în jurul dvs. decât atunci când sunteţi prezent în Clipa de acum.
  Eckhart Tolle inspire me 

Un comentariu:

Anonim spunea...

Un articol foarte interesant.Chiar imi place blog-ul si sunt sigura ca si pe viitor il voi citi cu acelasi entuziasm si placere. Intr-adevar este ceva important ce poti invata din asemenea postari!