spre Necunoscut ...

Am să-ţi spun “Bună seara!” şi-am să plec undeva

Unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ,

Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ,

Ce departe vă simt eu de inima mea.

Uşa-n loc va îngheţa şi nimic nu va fi,

Ca un fum de ţigară voi trece în sus

Unde stelele sunt, unde oamenii nu-s,

Am să-ţi spun “Bună seara!”, deşi va fi zi.

“Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?”

Nu doresc decât drumul spre cer, fără voi

Şi să nu mă mai trageţi nicicând înapoi.

“Bună seara!” pe veci, cred c-aşa am să zic.

“Bună seara!” din nou, “Bună seara!” adânc,

Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec

Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec

Nu-nţeleg de ce parcă ... îmi vine să plâng.

Doar atât am rămas, o vuire şi-atât,

Şi plămânii de-atâta strigare se rup,

“Bună seara!” frumos, “Bună seara!” urât,

Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.

                                   -- din Necunoscut ...