‘La ce bun?!’ sau boala lacebunitei cred ca a devenit un laitmotiv. Tocmai ca, uneori simti, ai sentimentul zadarniciei, al luptei cu morile de vant, in cele din urma – probat – daca reusesti sa fii/devii model in ambele cazuri, lumea se va lua dupa tine tocmai pentru ca indraznesti sa te delimitezi de ceea ce altii nu mai pot/nu vor sa (se) mai schimbe. Rezultatele vor aparea greu, in timp dar vor aparea SIGUR! Devii dovada vie ca se poate, ca nimic nu e pierdut! Numai ca lupta trebuie sa inceapa de la tine, cu tine insuti si, pe masura ce poti si reusesti cu ajutorul lui Dumnezeu prin devenire a propriului exemplu poti provoca generalizare, ceea ce este de dorit si nu imposibil de infaptuit.
Aici este greasela – cred – asteptam numai din partea celorlalti schimbarea nerealizand sau uitand ca, timpul este scurt.
Un comentariu:
:) eu ma lupt mai mult cu propriile piedici. ce rost are sa ma schimb eu, sa fac tot ce imi sta in putinta cand celalalt ma trateaza cu indiferenta? punctual: depindem de ceilalti, dar mascam totul pentru a ne proteja inimile fragile.
Trimiteți un comentariu