Despre fericire

      Zilele trecute am citit cateva randuri despre fericire. Aceste randuri m-au facut sa-mi reamintesc cea mai frumoasa perioada din viata mea tumultuoasa. Asa ca va voi impartasi voua, celor care vizitati acest blog aceste amintiri si ganduri despre fericire

                               O sa incep cu amintirile.

        31 martie 2009 a fost cea mai fericita zi din viata mea. Am fost atat de fericit ca pentru prima oara in viata m-am ametit si la propriu,  invaluit de atata fericire. A urmat cea mai frumoasa perioada din viata mea si cea mai deosebita relatie. Perioada in care cuvantul fericire a fost mereu prezent. "Ma faci fericit" sau "Ma faci fericita" au fost mereu prezente pe buzele noastre. In aceasta relatie  ma simteam implinit, primeam tot ce aveam nevoie ca sa fiu fericit si sa spun ca sunt fericit si nu aveam sentimentul ca lipseste ceva, spre deosebire de celelalte relatii.  Poate pentru unii dintre voi aceste ganduri nu reprezinta ceva deosebit, dar pentru mine reprezinta. Pentru ca niciodata in relatiile mele anterioare nu au fost rostite cuvintele 'ma faci fericit(a)'. Desi am fost eu insumi in toate relatiile mele.

      29 iulie 2009 a fost cea mai trista zi din viata mea. Ziua despartirii. Au mai fost si alte despartiri, dar niciuna atat de ravasitoare. A urmat o perioada in care pentru prima oara am gasit forta sa nu ma autodistrug, cum facusem dupa alte despartiri. Am gasit forta sa fac acele schimbari pe care doream sa le fac de mult timp, schimbari care acum ma fac sa spun ca de fapt 29 iulie nu a fost cea mai trista zi din viata, asa cum o vedeam atunci. A fost ziua transformarii.

    Ii multumesc Bunului Dumnezeu pentru aceste doua zile minunate din viata mea. Desigur ii multumesc si celei care mi-a oferit aceste doua zile si ii multumesc si pentru celelate zile petrecute impreuna, fiecare zi in parte reprezentand o noua experienta. Nu doar eu o uimeam pe ea ci si ea ma uimea pe mine.

           In continuare cateva ganduri despre fericire 

      Fericirea este o stare interioara. Fericirea nu este o idee.

      Marea majoritate a oamenilor, desi doresc sa fie fericiti, investesc enorm de mult timp si energie in a fi nefericiti.

      Putini oameni care afirma despre ei ca nu au fost niciodata fericiti, mai mult ca sigur nu au avut in viata un necaz suficient de mare incat sa ii determine sa vada diferenta dintre cum erau inainte de acel necaz si cum sunt dupa.

      Daca nu ne place sa fim nefericiti atunci trebuie sa facem in asa fel incat sa ne ascultam Vocea Interioara si sa facem ceea ce ne spune aceasta. Gandurile, ratiunea pot fi folosite doar pentru a evalua posibilitatile cunoscute. Gandirea pana la urma nu este altceva decat o forma abstractizata a experientei acumulate. Trebuie deci sa tinem cont de experienta, dar sa hotaram in acord cu ceea ce ne spune Vocea Interioara, adica in acord cu ceea ce simtim. Sa nu facem acele lucruri care ne pun impotriva noastra insine.

       Intrebarea "Ce este fericirea?" are un raspuns?

       Nu cred ca exista o definitie general valabila a fericirii, asa cum nu cred ca exista o formula universala pe care, oricine ar aplica-o, ajunge sa obtina fericirea.

       Exista un mod (sau mai multe) in care fiecare dintre noi putem sa aflam ceea ce ne face fericiti si cum putem sa ne apropiem din ce in ce mai mult de o stare de fericire care sa ne acopere existenta in asa masura incat momentele dificile ale vietii sa treaca aproape neobservate.

       Daca starea aceea particulara pe care o numim "fericire" predomina in cursul fiecarei zile, al fiecarei saptamani, luni, al fiecarui an din viata noastra, atunci vom avea puterea sa privim dificultatile care apar uneori in calea noastra ca pe niste lectii mai dificile din care putem invata ce ne face sa fim fericiti si ce nu si nu ca pe niste nenorociri.

       Atunci cand predomina nefericirea chiar si o dificultate mica ni se pare de netrecut si intr-o astfel de situatie, nefericirea noastra devine si mai mare.

       Ce este mai bine, sa gandim sau sa simtim? Cand trebuie sa gandim si cand trebuie sa simtim?

       Sa intelegem ce inseamna a folosi prea mult mintea, dar si ce inseamna a folosi prea mult sentimentele, cand trebuie luata o decizie si cand trebuie facuta o alegere.

       Alegerile facute pe criterii rationale, prea mult gandite nu conduc la rezultate bune. Deciziile bazate exclusiv pe sentimente, senzatii conduc la rezultate neasteptate si de multe ori nedorite.

       Nu trebuie sa neglijam nici una nici cealalta parte, iar daca s-a intamplat ca la un moment dat una sa domine trebuie sa restabilim cat mai repede echilibrul si sa fim foarte atenti la consecinte. 

                  ["Ritmuri interioare" - Stanescu Serban      http://www.unelte.rrvbium.ro ]