Sǎ ne gȃndim ce a
spus Emerson despre o bibliotecǎ. El a spus cǎ o bibliotecǎ este un cabinet
magic ȋn care existǎ multe spirite vrǎjite. Aceste spirite se trezesc atunci
cȃnd le chemǎm. Cu alte cuvinte, dacǎ nu deschidem o carte, aceastǎ carte –
care, literal şi geometric, este un volum – rǎmȃne un lucru ȋntre alte lucruri.
Ȋnsǎ cȃnd o deschidem, cȃnd cartea ȋntȃlneşte pe cititorul sǎu, atunci are loc
actul estetic; altminteri cartea este ceva mort.
Toate aceste consideraţiuni pot sǎ parǎ
ceva evident. Ar mai fi de adǎugat totuşi cǎ pentru acelaşi cititor, aceeaşi
carte se schimbǎ, din moment ce noi ne schimbǎm, din moment ce suntem “rȃul” lui
Heraclit care a spus: “omul de ieri nu
este omul de azi, iar cel de azi nu va fi cel de mȃine” . Iar dacȃ noi ne
schimbǎm necontenit, se poate spune cǎ fiecare lecturǎ a unei cǎrţi, fiecare
recitire, fiecare amintire despre aceastǎ lecturǎ ȋn imaginaţia noastrǎ
reȋnnoieşte textul. Deci şi o carte, nu numai noi, poate fi consideratǎ “rȃul
schimbǎtor” a lui Heraclit.
JORGE LUIS BORGES – Poezia sau frumuseţea ca senzaţie fizicǎ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu