Este umitor cât de bine pot şti anumiţi oameni anumite lucruri despre tine. Şi este şi mai uimitor cât de mult ajungi la un moment dat să ţii cont de ceea ce ştiu anumiţi oameni despre tine mai bine decât ştii tu despre tine însuţi.
Nu ţi s-a întâmplat vreodată ca cineva apropiat să te recomande anumitor persoane ca având o anumită calitate pe care tu ştii că o ai, dar nu o valorifici atât de mult sau nu îţi dai seama că e atât de importantă şi că face parte din brand-ul tău personal? Nu ţi s-a întâmplat să îţi spui în minte sau să spui celorlalţi că nu e chiar aşa, în acele momente? Nu ţi s-a întâmplat?
Ori de câte ori zice cineva ceva despre tine de bine, oricât de ciudat ţi s-ar părea, bagă la cap şi cugetă o vreme. Că e în folosul tău. Pentru că uneori cei din jurul nostru recunosc în noi ceea ce noi nu vrem să recunoaştem în noi. Pentru că nu credem.
Pe când ceilalţi cred. Şi viceversa.
(Romeo Cretu m-a inspirat)
Un comentariu:
Ceilalti sunt obiectivi..asta daca nu aplica legea simpatiei si itzi spun lucruri pe care vrei sa le auzi. E normal sa aia o parre buna,, sau prostra ..o parere alta decat cea reala despre tine, pentru ca ori esti bland cu tine cautandu-ti scuze pt orice greseala..sau rau criticandu-te mult prea mult.
Trimiteți un comentariu