marți, 26 octombrie 2010
miercuri, 20 octombrie 2010
Everything that happens in your life is beautiful
ps: "Fiecare avem visurile noastre ... Tuturor ne place sa credem in adancul sufletului ca suntem daruiti cu un har special, ca prezenta noastra conteaza, ca putem avea o influenta benefica intr-un fel asupra celorlalti si ca suntem in stare sa cladim o lume mai buna. La un moment dat in viata cu totii avem o viziune asupra calitatii existentei noastre, despre cum am dori si am merita sa traim. Si totusi pentru multi dintre noi aceste visuri s-au pierdut, incetosate in frustrarile si rutina vietii de zi cu zi, astfel incat nici macar nu mai facem efortul sa le realizam. Pentru mult prea multi acest vis s-a destramat - si odata cu el si dorinta de a ne modela destinul. Multi au pierdut acel sentiment al sigurantei de sine din care se plamadeste "aluatul" de invingator. Cautarea mea de o viata a fost tocmai sa readuc in prim plan acest vis si sa il transform in realitate determinand pe fiecare in parte sa-si regaseasca si sa-si foloseasca puterea nelimitata ce se afla in stare latenta in fiecare dintre noi."
Anthony Robbins - Descopera Forta din Tine
A venit vremea sa fac o scurta recapitulare cu ce am am facut din vara lui 2009 pana acum. Voi trece in revista cateva din lucrurile pe care le-am notat in jurnalul meu de zi cu zi.
21 august 2009: dupa o luna si ceva de exercitii si schimbare de regim am atins pragul de 89kg, adica mai putin cu 10kg decat media din ultimul an
28 august: mi s-a aprobat cererea de concediu fara plata, urmeaza un an sabatic plin de realizari si transformari
02 septembrie: drive test cu ultimul model de Volvo S40
03 septembrie: mi-am luat o noua masina, din Suedia, Saab 9-3, 2.0t,185cp :d
17 septembrie: plec in Suedia sa imi iau masina, ajung cu avionul in Copenhaga, apoi iau trenul spre Suedia si ajung in Kristianstad
18 septembrie: o plimbare in Åhus, iahturi, mare, ABsolut Vodca
19 septembrie: prin Helsinborg, vad meciul de tenis la dublu Suedia-Romania, in Cupa Davis
20 septembrie: prin Solvesborg
21 septembrie: plec din Suedia, sunt singur si ma pregatesc pentru cel mai lung drum al meu ca sofer, 2200km, singur; seara iau feribotul din Trelleborg spre Germania, ajung noaptea in Sassnitz
22 septembrie: ajung in Berlin, ma intalnesc cu o prietena, stam cateva ore impreuna cat sa vizitez Poarta Brandenburg si Bundestag-ul
seara ajung in Praga, dupa cateva peripetii prin munti prin Cehia, unde era sa raman fara benzina :p
22 septembrie - 24 septembrie: 2 zile de plimbari relaxante prin Praga
24 septembrie - 25 septembrie: ajung la Viena, profit de cele cateva ore libere si vizitez Palatul Schonbrunn
25 septembrie: seara tarziu ajung in tara si ma opresc 2 zile in Brad, Hunedoara; aici s-a nascut tata
27 septembrie: vizitez Manastirea Prislop, un loc unde vroiam de foarta multa vreme,aici se afla si mormantul părintelui Arsenie Boca, de numele căruia se leagă renaşterea acestei mănăstiri vitregite de soartă
dupa 10 zile extraordinare ajung acasa la Bucuresti
21 februarie 2010 - 27 februarie 2010: particip la un bootcamp care inseamna o mare cotitura in viata mea
INFLUENCE MASTERY, aici in acest bootcamp, la Sibiel, langa Sibiu Andy Szekely, Romeo Cretu si Dan Luca ma ajuta sa imi dezvolt cateva abilitati si sa invat cateva concepte legate de: Harta mentala si organizarea perceptie, Acuitate senzoriala, Stiluri de munca, Controlul stresului, Credibilizare instantanee, Cele 10 legi ale persuasiunii si influentei sociale, Influenta sociala si controlul maselor
31 martie: implinesc 36 de ani
5 aprilie: imi fac ziua de nastere in Bistro Lecreme, improvizatie, drum up, Orlando Petriceanu, Ramona Cutina, Marius Miron, Anca Carablais si Mihai Axinte se ocupa de buna dispozitie
20 martie: Protect Yourself, un eveniment organizat de Andy Szekely si Dan Luca pentru bootcamperi
10,11 aprilie - prin Cluj-Napoca la un seminar organizat de DRH-Norway, legat de voluntariat, in iulie pot pleca 9 luni in Norvegia pentru cursuri si munca, apoi 6 luni intr-o tara din sudul Africii sau India, urmeaza sa iau o decizie
in fiecare saptamana particip la un Teatru Forum sau Drum up
27 mai - 30 mai: Botcamp organizat de Pera Novacovici, in Liptovsky Hradoc, Slovacia, PERSONALITATE ALFA, puterea ta interioara, RAFTING, AQUAPARK; Pera este om deosebit care a trecut prin multe incercari si al carui vis de a scrie o carte a devenit realitate dupa ce a terminat facultatea de psihologie; alaturi de el in echipa sa sunt Florina Nicola, Bogdan Vaida, Andreea Papp, Marius Simion. Si desigur baietii de la Equillibrium Team, Pepe, Florin si Ghita. Toti din Timisoara
5 iunie: bootcamp forum la Saftica Resort, organizat de Andy Szekely si Romeo Cretu, o zi plina de activitati care ma face sa ma energizez maxim
25- 27 iunie: workshop pentru spectatori, organizat de Orlando Petriceanu si Ramona Cutina
28 iunie: joc intr-o piesa de Teatru Forum, in Club99, alaturi de Ana-Maria, Farooq, Nae, Alex, Madalina si Doru
11 iulie: workshop organizat de Adrian Soare
22 iulie: putina relaxare prin Sangov, la piscina :-)
6-8 august: un weekend fain in Mamaia, plaja, fete, soare, distractie
13-15 august: un weekend splendid in Sibiu, este Festivalul Artmania, the Sisters of Mercy, Serj Tankian, Kamelot, Sirenia, Dark Tranquillity arunca scena in aer
20 august: o seara pe malul lacului din Belciugatele
21 august: o masa de pranz cu o prietena inafara Bucurestiului, la Saftica Resort
22 august: karaoke in Arcade
31 august: se incheie un an plin de evenimente, am trecut in revista doar cateva
04 septembrie: Protect Yourself, un eveniment organizat de Andy Szekely pentru bootcamperi, aud pentru prima oara de Scara Emotionala Hawkins/Levenson
26 septembrie: particip la un workshop si iau o decizie importanta pentru prezentul si viitorul meu
joi 21 octombrie plec in Ungaria, Veszprém. Particip la un eveniment plin de inspiratie si exploziv de 3 zile.
hugz
Anthony Robbins - Descopera Forta din Tine
A venit vremea sa fac o scurta recapitulare cu ce am am facut din vara lui 2009 pana acum. Voi trece in revista cateva din lucrurile pe care le-am notat in jurnalul meu de zi cu zi.
21 august 2009: dupa o luna si ceva de exercitii si schimbare de regim am atins pragul de 89kg, adica mai putin cu 10kg decat media din ultimul an
28 august: mi s-a aprobat cererea de concediu fara plata, urmeaza un an sabatic plin de realizari si transformari
02 septembrie: drive test cu ultimul model de Volvo S40
03 septembrie: mi-am luat o noua masina, din Suedia, Saab 9-3, 2.0t,185cp :d
17 septembrie: plec in Suedia sa imi iau masina, ajung cu avionul in Copenhaga, apoi iau trenul spre Suedia si ajung in Kristianstad
18 septembrie: o plimbare in Åhus, iahturi, mare, ABsolut Vodca
19 septembrie: prin Helsinborg, vad meciul de tenis la dublu Suedia-Romania, in Cupa Davis
20 septembrie: prin Solvesborg
21 septembrie: plec din Suedia, sunt singur si ma pregatesc pentru cel mai lung drum al meu ca sofer, 2200km, singur; seara iau feribotul din Trelleborg spre Germania, ajung noaptea in Sassnitz
22 septembrie: ajung in Berlin, ma intalnesc cu o prietena, stam cateva ore impreuna cat sa vizitez Poarta Brandenburg si Bundestag-ul
seara ajung in Praga, dupa cateva peripetii prin munti prin Cehia, unde era sa raman fara benzina :p
22 septembrie - 24 septembrie: 2 zile de plimbari relaxante prin Praga
24 septembrie - 25 septembrie: ajung la Viena, profit de cele cateva ore libere si vizitez Palatul Schonbrunn
25 septembrie: seara tarziu ajung in tara si ma opresc 2 zile in Brad, Hunedoara; aici s-a nascut tata
27 septembrie: vizitez Manastirea Prislop, un loc unde vroiam de foarta multa vreme,aici se afla si mormantul părintelui Arsenie Boca, de numele căruia se leagă renaşterea acestei mănăstiri vitregite de soartă
dupa 10 zile extraordinare ajung acasa la Bucuresti
21 februarie 2010 - 27 februarie 2010: particip la un bootcamp care inseamna o mare cotitura in viata mea
INFLUENCE MASTERY, aici in acest bootcamp, la Sibiel, langa Sibiu Andy Szekely, Romeo Cretu si Dan Luca ma ajuta sa imi dezvolt cateva abilitati si sa invat cateva concepte legate de: Harta mentala si organizarea perceptie, Acuitate senzoriala, Stiluri de munca, Controlul stresului, Credibilizare instantanee, Cele 10 legi ale persuasiunii si influentei sociale, Influenta sociala si controlul maselor
31 martie: implinesc 36 de ani
5 aprilie: imi fac ziua de nastere in Bistro Lecreme, improvizatie, drum up, Orlando Petriceanu, Ramona Cutina, Marius Miron, Anca Carablais si Mihai Axinte se ocupa de buna dispozitie
20 martie: Protect Yourself, un eveniment organizat de Andy Szekely si Dan Luca pentru bootcamperi
10,11 aprilie - prin Cluj-Napoca la un seminar organizat de DRH-Norway, legat de voluntariat, in iulie pot pleca 9 luni in Norvegia pentru cursuri si munca, apoi 6 luni intr-o tara din sudul Africii sau India, urmeaza sa iau o decizie
in fiecare saptamana particip la un Teatru Forum sau Drum up
27 mai - 30 mai: Botcamp organizat de Pera Novacovici, in Liptovsky Hradoc, Slovacia, PERSONALITATE ALFA, puterea ta interioara, RAFTING, AQUAPARK; Pera este om deosebit care a trecut prin multe incercari si al carui vis de a scrie o carte a devenit realitate dupa ce a terminat facultatea de psihologie; alaturi de el in echipa sa sunt Florina Nicola, Bogdan Vaida, Andreea Papp, Marius Simion. Si desigur baietii de la Equillibrium Team, Pepe, Florin si Ghita. Toti din Timisoara
5 iunie: bootcamp forum la Saftica Resort, organizat de Andy Szekely si Romeo Cretu, o zi plina de activitati care ma face sa ma energizez maxim
25- 27 iunie: workshop pentru spectatori, organizat de Orlando Petriceanu si Ramona Cutina
28 iunie: joc intr-o piesa de Teatru Forum, in Club99, alaturi de Ana-Maria, Farooq, Nae, Alex, Madalina si Doru
11 iulie: workshop organizat de Adrian Soare
22 iulie: putina relaxare prin Sangov, la piscina :-)
6-8 august: un weekend fain in Mamaia, plaja, fete, soare, distractie
13-15 august: un weekend splendid in Sibiu, este Festivalul Artmania, the Sisters of Mercy, Serj Tankian, Kamelot, Sirenia, Dark Tranquillity arunca scena in aer
20 august: o seara pe malul lacului din Belciugatele
21 august: o masa de pranz cu o prietena inafara Bucurestiului, la Saftica Resort
22 august: karaoke in Arcade
31 august: se incheie un an plin de evenimente, am trecut in revista doar cateva
04 septembrie: Protect Yourself, un eveniment organizat de Andy Szekely pentru bootcamperi, aud pentru prima oara de Scara Emotionala Hawkins/Levenson
26 septembrie: particip la un workshop si iau o decizie importanta pentru prezentul si viitorul meu
joi 21 octombrie plec in Ungaria, Veszprém. Particip la un eveniment plin de inspiratie si exploziv de 3 zile.
hugz
duminică, 17 octombrie 2010
Too Tight vs. Too Loose
If you act on every crazy idea that crosses your mind, you're playing too loose. Eventually you'll do something stupid that will backfire in a big way.
On the other hand, if you dismiss all of your crazy ideas without ever acting on them, then you're playing too tight. You'll miss some golden growth opportunities, and your life will become very dull and demotivating.
How do you know whether you're playing too tight or too loose?
If you're feeling stressed out by all the craziness in your life, or if your impulse actions are creating negative consequences that are a pain to deal with, then you're playing too loose. Tighten up a bit, and let some of those crazy ideas pass through your mind without acting on them. Pause and reflect on your impulse ideas before you act. Journal about them. Discuss them with a friend. Slow down, fire up your logical mind, and consider the potential consequences.
On the other hand, if you feel that your life is becoming boring and repetitive, and you're craving more passion and excitement, then you're playing too tight. It's time to push yourself more. Look for ways you can begin to act on some of your crazy ideas to see where they lead you.
Steve Pavlina inspire me
On the other hand, if you dismiss all of your crazy ideas without ever acting on them, then you're playing too tight. You'll miss some golden growth opportunities, and your life will become very dull and demotivating.
How do you know whether you're playing too tight or too loose?
If you're feeling stressed out by all the craziness in your life, or if your impulse actions are creating negative consequences that are a pain to deal with, then you're playing too loose. Tighten up a bit, and let some of those crazy ideas pass through your mind without acting on them. Pause and reflect on your impulse ideas before you act. Journal about them. Discuss them with a friend. Slow down, fire up your logical mind, and consider the potential consequences.
On the other hand, if you feel that your life is becoming boring and repetitive, and you're craving more passion and excitement, then you're playing too tight. It's time to push yourself more. Look for ways you can begin to act on some of your crazy ideas to see where they lead you.
Steve Pavlina inspire me
miercuri, 13 octombrie 2010
I've learned....
I've learned....
that it's those small daily happenings that make life so spectacular.
I've learned....
that under everyone's hard shell is someone who wants to be appreciated and loved.
I've learned....
that the Lord didn't do it all in one day. What makes me think I can?
I've learned....
that when you plan to get even with someone, you are only letting that person continue to hurt you.
I've learned....
that I can always pray for someone when I don't have the strength to help him in some other way.
I've learned....
that no matter how serious your life requires you to be, everyone needs a friend to act goofy with.
WOW ... What a Lovely Day !!
that it's those small daily happenings that make life so spectacular.
I've learned....
that under everyone's hard shell is someone who wants to be appreciated and loved.
I've learned....
that the Lord didn't do it all in one day. What makes me think I can?
I've learned....
that to ignore the facts does not change the facts.
I've learned....
that when you plan to get even with someone, you are only letting that person continue to hurt you.
I've learned....
that I can always pray for someone when I don't have the strength to help him in some other way.
I've learned....
that no matter how serious your life requires you to be, everyone needs a friend to act goofy with.
WOW ... What a Lovely Day !!
miercuri, 6 octombrie 2010
Arta de a iubi
Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar este o senzatie atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia ca ea sa aibe grija de mine, nu-mi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii .
Ea nu este responsabila pentru fericirea mea. Fericirea vine din mine.
Ea nu este responsabila pentru fericirea mea. Fericirea vine din mine.
luni, 20 septembrie 2010
Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management de Aurora Liiceanu
Downshifting
Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.
CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si „o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire“.
ACTIVITATI. In afara de relaxare, unii „downshifters“ aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta.
Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management
de Aurora Liiceanu
Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhică. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt, calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare e vorba de o etica a muncii.
Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem
o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si
exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate
a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealaltă societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al
nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si
aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este
realizata cam la toate categoriile sociale.... Faptul ca exista oameni
care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie
sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu
zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai
potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent
critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o
atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de
invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat,
cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora
de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei
o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
Numarul, cantitatea contează, si pretul.
In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante:
exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le
poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani:
relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul
unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se
intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au
angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa
musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer.
Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si
daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot
nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate
masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla
tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna
"multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?"
Fenomenul dezvoltat in Europa de Vest se refera la acele persoane care prefera sa isi petreaca mai putin timp muncind si mai mult facand lucruri simple: plimbari, vacante la tara, calatorii lungi cu trenul si cu barca.
CARIERA. In general, persoanele care devin adepte ale acestui curent nu sunt carieriste si nu vor sa se imbogateasca, preferand sa munceasca atat cat sa isi poata permite viata de zi cu zi si cat mai mult timp liber. De asemenea, dupa cum explica psihologul Aurora Liiceanu, a deveni adept al acestui curent implica si „o doza de renuntare la orgolii sau la vise de preamarire“.
ACTIVITATI. In afara de relaxare, unii „downshifters“ aleg sa isi petreaca timpul liber facand voluntariat, donand bani sau bunuri catre organizatii caritabile in care activeaza temporar sau practicand diverse forme de arta.
Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management
de Aurora Liiceanu
Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhică. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt, calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare e vorba de o etica a muncii.
Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem
o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si
exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie
desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate
a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealaltă societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei.
Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al
nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si
aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este
realizata cam la toate categoriile sociale.... Faptul ca exista oameni
care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie
sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale fac sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu
zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism.
Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai
potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent
critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o
atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de
invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat,
cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora
de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei
o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala.
Numarul, cantitatea contează, si pretul.
In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante:
exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le
poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani:
relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul
unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc.
Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga după bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se
intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au
angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa
musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer.
Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si
daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot
nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate
masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla
tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna
"multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?"
In nici un loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate.
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca,
daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa
intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru
iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai
pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa
tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla,
fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au
noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai
degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci,
majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de
consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care
salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent
iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar
dai pe acasa.
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea
acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el
are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a
valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita
si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motivează individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manance, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului.
E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca,
daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa
intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru
iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai
pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa
tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla,
fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au
noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai
degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci,
majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de
consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care
salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent
iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar
dai pe acasa.
De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea
acestui fenomen.
Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el
are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a
valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, teambuilding- uri (aflate la noi in plina moda).Toate duc la confiscarea individului pentru profit.
Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita
si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motivează individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot-sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manance, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine, tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului.
Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi,
femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end
deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in
afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel
scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu
familia, pe care nu poti sa o neglijezi.
femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end
deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in
afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel
scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu
familia, pe care nu poti sa o neglijezi.
Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat" , un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire.
Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste.
Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste.
Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem inca morti dupa vitrine.
Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si
"a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face",
fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala.
Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si
"a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face",
fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala.
Nu suntem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme.
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt
peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul
computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si
cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi,
industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era
singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din
punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit
intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva
spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti,
foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.
Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de
unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie,
cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne
lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa?
Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt
peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul
computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si
cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct de
vedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre.
Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma.
Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adanci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc.
Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi,
industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era
singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din
punct de vedere fizic... Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit
intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva
spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti,
foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu contează. Imaginea este totul.
Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de
unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie,
cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne
lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa?
Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara,
existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi
nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa
suporti consecintele.
ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si
fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman
catre aceasta deschidere a vietii?
AL : Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de
cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca
sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme
patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea
lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula
si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca
ai numai natura, ca mananci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si
intri intr-un alt tip de nevroza.
ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume.
AL :Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz
apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din
cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre
rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in
societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te
mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de
ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o
facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se
poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34,
35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se
poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa
impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si
fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de
nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie.
Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii.
Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti
mai trebuie alti 15 ani sa o explici.
AL : Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista
foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de
subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii
seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet,
ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii
seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi
nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa
suporti consecintele.
ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si
fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman
catre aceasta deschidere a vietii?
AL : Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de
cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca
sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme
patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea
lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula
si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca
ai numai natura, ca mananci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si
intri intr-un alt tip de nevroza.
ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume.
AL :Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz
apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din
cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre
rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in
societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te
mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de
ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o
facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se
poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34,
35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se
poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa
impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si
fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de
nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie.
Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii.
Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare.
ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti
mai trebuie alti 15 ani sa o explici.
AL : Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista
foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de
subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii
seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet,
ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii
seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens.
Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti.
Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si
simplu.
ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?
AL : Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face
decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu
neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac
in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz
sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie
sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
Este o mare diferenta.
Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa
mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia.
Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai
mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei
un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa
lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul
raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra
capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi
prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.
ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile
downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi
capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care
au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne?
Daca da, in ce sens?
AL : Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in
sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul
placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii,
trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti
ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea
satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe
care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt
foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar
putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse
umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da
bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe
care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti
sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu
poti sa te retragi din lume.
Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa
intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba -
neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii
parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau
acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie
tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare.
Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista
oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel
de lucruri, dar sunt oameni care ar putea face ceva, dar care
prefera sa stea pasivi... Downshiftingul presupune o schimbare de stil
de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta
parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur
sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar
putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt
definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o
motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia,
natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca
oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.
Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur si
simplu.
ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen?
AL : Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face
decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu
neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac
in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz
sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuie
sa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii.
Este o mare diferenta.
Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa
mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia.
Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai
mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei
un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa
lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul
raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra
capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi
prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa.
ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile
downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi
capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care
au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne?
Daca da, in ce sens?
AL : Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in
sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul
placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii,
trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti
ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea
satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe
care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt
foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar
putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse
umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da
bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe
care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti
sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu
poti sa te retragi din lume.
Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa
intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba -
neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii
parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau
acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie
tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare.
Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista
oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel
de lucruri, dar sunt oameni care ar putea face ceva, dar care
prefera sa stea pasivi... Downshiftingul presupune o schimbare de stil
de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta
parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur
sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar
putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt
definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o
motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia,
natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca
oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.
marți, 14 septembrie 2010
Hey You
Hey you ! out there in the cold
Getting lonely, getting old, can you feel me
Hey you ! Standing in the aisles
With itchy feet and fading smiles, can you feel me
Hey you ! don't help them to bury the light
Don't give in without a fight.
Hey you ! out there on your own
sitting naked by the phone would you touch me
Hey you ! with your ear against the wall
Waiting for someone to call out would you touch me
Hey you ! would you help me to carry the stone
Open your heart, I'm coming home
But it was only a fantasy
The wall was too high as you can see
No matter how he tried he could not break free
And the worms ate into his brain.
Hey you ! out there on the road
Doing what you're told, can you help me
Hey you ! out there beyond the wall
Breaking bottles in the hall, can you help me
Hey you ! don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall.
Getting lonely, getting old, can you feel me
Hey you ! Standing in the aisles
With itchy feet and fading smiles, can you feel me
Hey you ! don't help them to bury the light
Don't give in without a fight.
Hey you ! out there on your own
sitting naked by the phone would you touch me
Hey you ! with your ear against the wall
Waiting for someone to call out would you touch me
Hey you ! would you help me to carry the stone
Open your heart, I'm coming home
But it was only a fantasy
The wall was too high as you can see
No matter how he tried he could not break free
And the worms ate into his brain.
Hey you ! out there on the road
Doing what you're told, can you help me
Hey you ! out there beyond the wall
Breaking bottles in the hall, can you help me
Hey you ! don't tell me there's no hope at all
Together we stand, divided we fall.
marți, 24 august 2010
"In ziua in care m-am iubit cu adevarat" - Charlie Chaplin
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înțeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.Și atunci, am putut să mă liniștesc.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Stimă de sine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.Astăzi, știu că aceasta se numeste ... Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul ...Astăzi, știu că aceasta se numește ... Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic ... Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, a încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.Astăzi, am descoperit ... Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.Și aceasta se numeste ... Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.şi toate acestea înseamnă ... Să ştii să trăiești cu adevărat.
“Nu trebuie să ne temem de confruntări
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniștea și suferința mea emoțională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Autenticitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viață diferită și am început să înțeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.Astăzi, știu că aceasta se numeste ... Maturitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greșeală să forțez o situație sau o persoană, cu singurul scop de a obține ceea ce doresc, știind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiți și că nu este momentul ...Astăzi, știu că aceasta se numește ... Respect.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic ... Persoane, situații, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, rațiunea mea numea asta egoism.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Amor propriu.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, a încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber și am renunțat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place și în ritmul meu.Astăzi, știu că aceasta se numește ... Simplitate.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înșelat.Astăzi, am descoperit ... Modestia.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viață. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.Și aceasta se numeste ... Plenitudine.
În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că rațiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.şi toate acestea înseamnă ... Să ştii să trăiești cu adevărat.
“Nu trebuie să ne temem de confruntări
Din haos se nasc stelele.”
duminică, 1 august 2010
"Heart of A Teacher" By Paula J. Fox
| |||
miercuri, 28 iulie 2010
Efemeritatea şi ciclurile vieţii
Acceptând starea şi calitatea prezentă a tuturor lucrurilor, vi se dezvăluie o dimensiune mai profundă în spatele jocului contrariilor, ca o prezenţă durabilă, o linişte adâncă ce nu se schimbă, o bucurie fără nici o cauză, dincolo de bine şi de rău. Este bucuria Fiinţei, pacea lui Dumnezeu.
La nivelul formei, există naştere şi moarte, creaţie şi distrugere, creştere şi dispariţie a formelor aparent separate. Acest lucru se reflectă peste tot: în ciclul de viaţă al unei stele sau al unei planete, al unui corp fizic, al unui copac, al unei flori; în ridicarea şi prăbuşirea naţiunilor, a sistemelor politice, a civilizaţiilor; şi în inevitabilul ciclu câştig pierdere din viaţa unei persoane.
Există cicluri ale succesului, când lucrurile se adună în jurul dvs. şi prosperaţi, şi cicluri ale eşecului, când lucrurile se spulberă sau se dezintegrează şi trebuie să renunţaţi la ele pentru a lăsa să apară lucruri noi sau pentru a le permite transformărilor să se producă. Dacă vă agăţaţi de lucruri şi vă opuneţi în momentul respectiv înseamnă că refuzaţi să acceptaţi cursul vieţii şi veţi suferi.
Nu este adevărat că ciclul ascendent este bun şi cel descendent este rău, cu excepţia evaluărilor mentale. Creşterea este de obicei pozitivă, dar nimic nu poate creşte la infinit. Dacă această creştere, de orice fel, ar continua mereu, în final ar deveni monstruoasă şi distructivă. Distrugerea este necesară ca să poată avea loc o nouă creştere. Nu se poate una fără alta.
Ciclul descendent este absolut esenţial pentru realizarea spirituală. Trebuie să ai un eşec profund la un anumit nivel sau să trăieşti o pierdere sau o durere profundă ca să te simţi atras către dimensiunea spirituală. Sau poate că, la un moment dat, succesul însuşi a devenit gol şi lipsit de sens şi astfel s-a transformat în eşec. Eşecul se află ascuns în fiecare succes şi succesul în fiecare eşec . În această lume, adică la nivelul formei, toată lumea are „eşecuri" mai devreme sau mai târziu şi, desigur, fiecare realizare ajunge în ultimă instanţă un nimic. Toate formele sunt efemere.
Puteţi continua să fiţi activ, să vă bucuraţi exprimând sau creând forme şi circumstanţe noi, fără să vă identificaţi cu ele. Nu aveţi nevoie de ele ca să vă dea un sentiment de identitate. Ele nu sunt viaţa dvs. - numai situaţia dvs. de viaţă.
Energia dvs. fizică este şi ea supusă ciclurilor. Nu poate fi întotdeauna la nivel maxim. Vor exista momente de energie slabă şi momente de energie înaltă. Vor exista perioade când veţi fi extrem de activ sau de creativ, dar este posibil să existe şi momente când totul pare să stea pe loc şi când aveţi sentimentul că nu obţineţi niciun rezultat, că nu realizaţi nimic. Un ciclu poate dura oricât, de la câteva ore la câţiva ani. Există cicluri mari şi cicluri mici în interiorul acestora. Multe boli apar din împotrivirea faţă de aceste cicluri de energie scăzută, care sunt vitale pentru regenerare. Compulsia de a face şi tendinţa de a deriva sentimentul valorii proprii şi sentimentul identităţii din factori externi, cum ar fi realizările, sunt o iluzie inevitabilă atâta timp cât vă identificaţi cu mintea. în aceste condiţii devine foarte dificil sau chiar imposibil pentru dvs. să acceptaţi ciclurile negative şi să le permiteţi să existe. Astfel, inteligenţa organismului poate prelua controlul ca măsură de autoprotecţie, creând o boală pentru a vă forţa să vă opriţi, pentru ca regenerarea necesară să aibă loc.
Natura ciclică a universului este strâns legată de efemeritatea tuturor lucrurilor şi a situaţiilor. Buddha a făcut din aceasta partea centrală a învăţăturii sale. Toate condiţiile sunt extrem de instabile şi aflate într-un flux constant, sau, după cum spunea el, efemeritatea este o caracteristică a fiecărei stări, a fiecărei situaţii pe care o veţi întâlni în viaţă. Aceasta se va schimba, va dispărea sau va înceta să vă mai mulţumească. Efemeritatea are un rol central şi în învăţăturile lui Isus: „Nu adunaţi pentru voi comori pe pământ, unde moliile şi rugina distrug şi unde hoţii intră şi fură...".
Atâta timp cât o stare este evaluată de mintea dvs. ca fiind „bună", indiferent dacă este vorba de o relaţie, o posesiune, un rol social, un loc sau corpul fizic, mintea se ataşează de ea şi se identifică cu ea. Vă face fericit, vă face să aveţi un sentiment pozitiv faţă de propria persoană şi poate să devină o parte din dvs. sau din acela care credeţi că sunteţi. Dar nimic nu durează în această dimensiune în care moliile şi rugina distrug totul. Lucrurile iau sfârşit, se transformă sau suferă o schimbare de polaritate: aceeaşi stare care ieri sau anul trecut era bună a devenit brusc sau treptat rea. Starea care vă făcea fericit vă face acum nefericit. Prosperitatea de azi devine consumismul fără sfârşit de mâine. Căsătoria şi luna de miere fericite devin divorţul nefericit sau coabitarea nefericită de mâine. Sau o anumită stare dispare, şi absenţa ei vă face nefericit. Când o stare sau o situaţie de care mintea s-a ataşat şi cu care s-a identificat se schimbă sau dispare, mintea nu poate accepta acest lucru. Se va agăţa de starea care dispare şi se va opune schimbării. Este ca şi cum un membru ar fi smuls din corpul dvs.
Uneori, auzim despre oameni care şi-au pierdut toţi banii sau a căror reputaţie a fost distrusă, motiv pentru care s-au sinucis. Acestea sunt cazuri extreme. Alţii, atunci când suferă o pierdere gravă de un fel sau altul, devin profund nefericiţi şi se îmbolnăvesc. Nu pot face diferenţa între ei înşişi şi situaţia de viaţă în care se află. Am citit de curând despre o actriţă renumită, care a murit la 80 de ani. Când frumuseţea ei a început să pălească şi să fie distrusă de bătrâneţe, a ajuns la disperare şi a început să ducă o viaţă extrem de retrasă. Şi ea se identificase cu o stare externă: aspectul ei fizic. La început, această stare i-a creat un sentiment de identitate fericit, apoi unul nefericit. Dacă ar fi fost capabilă să intre în legătură cu viaţa atemporală şi lipsită de formă din ea, şiar fi putut urmări şi accepta ofilirea formei exterioare în deplină linişte şi pace sufletească. Mai mult, forma ei exterioară ar fi devenit din ce în ce mai transparentă faţă de lumina care izvora din natura ei adevărată atemporală, astfel încât frumuseţea nu i s-ar fi diminuat, ci s-ar fi transformat pur şi simplu în frumuseţe spirituală. Totuşi, nimeni nu i-a spus că acest lucru este posibil. Cel mai important mod de cunoaştere nu este încă accesibil tuturor.
Buddha ne-a învăţat că fericirea este dukkha — un cuvânt din limba pali, care înseamnă „suferinţă" sau „insatisfacţie". Este inseparabilă de opusul ei. Adică fericirea şi nefericirea sunt, de fapt, una. Numai iluzia timpului le separă.
Un călugăr budist a spus odată: "Tot ceea ce am învăţat în cei 20 de ani de când sunt călugăr poate fi rezumat într-o singură propoziţie: «Tot ceea ce apare dispare». Asta este tot ce ştiu". Desigur, voia să spună cam următoarele: "Am învăţat să nu mă opun situaţiei prezente. Am învăţat să-i permit prezentului să existe şi să accept natura efemeră a tuturor lucrurilor şi stărilor. Astfel, mi-am găsit liniştea."
Eckhart Tolle inspire me
Abonați-vă la:
Postări (Atom)