Necesitatea de a cunoaste lumea reala cat mai deplin pe propria piele incepe inca de la interpretarea unui vis. Daca, de pilda, cineva viseaza o padure, nu este suficient sa vada in aceasta un simbol al inconstientului. De ce viseaza o padure si nu o mare ? Intrebarea este, prin urmare, ce aspect al inconstientului vrea sa exprime simbolul nostru ? Copacii din padure trimit la legea lasarii la voia intamplarii, a cresterii si devenirii.   
   Trunchiurile se inalta deasupra noastra, sunt mai puternice decat noi. Acest lucru l-au descoperit Ghilgames si prietenul sau Enkidu, oameni de pe campii lipsite de copaci, cand s-au aflat pentru prima oara in mijlocul muntilor acoperiti cu cedri si au ramas uluiti :

                  Stateau linistiti si priveau padurea
                  Si nu conteneau sa se minuneze de inaltimea cedrilor ...

   A se lasa la voia constiintei de copac inseamna a se incredinta determinarii "superioare" a destinului, care se inalta deasupra Eu-lui si care insoteste viata din planul al doilea. Cel care viseaza padurea trebuie sa respecte legea padurii.. Nu se pune atat problema luptei, ci cea a rabdarii cu care poate fi depasit un obstacol sau o rana. Planurile Eu-lui vor fi de putin ajutor. In schimb va exista posibilitatea de dezvoltare imanenta a propriului suflet.
   Caci astfel creste copacul: el dezvolta predispozitia care se afla in el. Un stejar poate deveni numai un stejar, un mar poate deveni numai un mar. La fel stau lucrurile si cu natura omului, care intotdeauna poate deveni numai  ce este. De aceea, spune Jung, pomul simbolizeaza drumul inconstient al spiritului. Un terapeut nu va putea altceva decat sa descopere acest drum.
   Alchimistii au stiut despre acest adevar: "Arta", spun ei, "nu face decat sa imite natura si s-o corecteze in unele cazuri si s-o depaseasca: ....

Fragment din cartea
"Itinerarul Sufletului in Tinuturile Tainice. Cartea egipteana AMDUAT despre lumea subpamanteana"
        - Andreas Schweizer